8 definiții pentru sântuleț
Explicative DEX
SÂNTULEȚ, sântuleți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui sânt. – Sânt + suf. -uleț.
sântuleț sm [At: ISPIRESCU, L. 47 / Pl: ~i / E: sânt + -uleț] 1-2 (Îvp; șhp) Sfântuleț (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SÂNTULEȚ, sântuleți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui sânt. – Sânt + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
Ortografice DOOM
sântuleț (pop., înv.) s. m., pl. sântuleți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sântuleț (pop.) s. m., pl. sântuleți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sântuleț s. m., pl. sântuleți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
SÂNTULEȚ s. v. sfințișor, sfântuleț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sîntuleț s. v. SFINȚIȘOR. SFÎNTULEȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: sântuleț
sântuleț substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sântuleț, sântulețisubstantiv masculin
etimologie:
- Sânt + -uleț. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.