opțiuni
  • info

15 definiții pentru speriat (adj.)

din care

Explicative DEX

SPERIAT2, -Ă, speriați, -te, adj. Cuprins de frică; înspăimântat, înfricoșat. ♦ Care exprimă spaimă. – V. speria.

speriat2, ~ă [At: CORESI, EV. 377 / V: (îrg) spăreat, spăr~ / Pl: ~ați, ~e / E: speria] 1 a (Înv; d. ființe) Înfricoșător. 2-3 a, av (D. ființe) (Care este) cuprins de frică Si: sperios (1), (reg) străhidat. 4-5 a, av (Pex) (Care este) cuprins de neliniște Si: alarmat2 (3), îngrijorat, neliniștit, tulburat2. 6-7 a, av (Pex; d. oameni) Intimidat. 8 sm (Îvr; fig) Persoană încrezută. 9 a (D. înfățișare, privire, ochi, glas etc. sau d. manifestări ale oamenilor ori mișcări ale ființelor) Care trădează frică. 10 a (Pex) Care trădează neliniște. 11 a (Reg) Sperios (1). 12 smf (În superstiții) Duh necurat care provoacă spaima (1) Si: sperioi.

SPERIAT2, -Ă, speriați, -te, adj. Cuprins de frică; înspăimântat, înfricoșat. ♦ Care exprimă spaimă. [Pr.: -ri-at] – V. speria.

SPERIAT2, -Ă, speriați, -te, adj. Cuprins de frică; înfricoșat. Un argat veni să-l vestească, puțin speriat că-l cheamă repede boierul. REBREANU, R. II 66. ◊ Fig. Azurul se deschide larg, Fug norii, speriați, în lături. BENIUC, V. 11. ♦ Care exprimă spaimă. Apărură fețe cercetătoare și speriate. DUMITRIU, N. 77.

speriát, -ă adj. Spăimîntat: copil speriat, cal speriat. Subst. A băga în speriațĭ (saŭ speriețĭ în Mold. sud și spăriețĭ în nord), a speria grozav (vorbind de oamenĭ).

spăreat, ~ă a vz speriat2

spăriat2, ~ă a vz speriat2

spăriet2, ~ă a vz speriat2

Argou

a fi speriat de bombe expr. a fi sperios din fire, a fi alarmist fără motiv.

de spaimă / speriat expr. uimitor, uluitor.

speriat de bombe expr. exagerat de precaut; fricos.

Sinonime

SPERIAT adj. intimidat, (rar) timorat. (E puțin cam ~.)

SPERIAT adj. v. fricos, sperios, temător.

SPERIAT adj. intimidat, (rar) timorat. (E puțin cam ~.)

speriat adj. v. FRICOS. SPERIOS. TEMĂTOR.

Intrare: speriat (adj.)
speriat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: spe-ri-at info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • speriat
  • speriatul
  • speriatu‑
  • speriată
  • speriata
plural
  • speriați
  • speriații
  • speriate
  • speriatele
genitiv-dativ singular
  • speriat
  • speriatului
  • speriate
  • speriatei
plural
  • speriați
  • speriaților
  • speriate
  • speriatelor
vocativ singular — —
plural — —
spăreat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spăriet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spăriat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

speriat, speriatăadjectiv

    • format_quote Un argat veni să-l vestească, puțin speriat că-l cheamă repede boierul. REBREANU, R. II 66. DLRLC
    • format_quote figurat Azurul se deschide larg, Fug norii, speriați, în lături. BENIUC, V. 11. DLRLC
    • 1.1. Care exprimă spaimă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Apărură fețe cercetătoare și speriate. DUMITRIU, N. 77. DLRLC
etimologie:
  • vezi speria DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „speriat” (50 clipuri)