sinuozitate sf [At: LAURIAN, M. IV, 4/16 / P: ~nu-o~ / Pl: ~tăți / S și: (înv) ~osi~ / E: fr sinuosité] 1 Loc, porțiune etc. unde un contur, un drum, un curs de apă etc. își schimbă brusc, neregulat și de multe ori direcția Si: cot² (30), cotitură (19), curbatură (2), curbă (6), curbură (2), întorsătură, întortochetură, meandră, ocol, răsucitură, serpentină, (rar) îndoitură, (pop) cârneală, cârnitură, întorsătură, sucitură, (reg) covei, încârneală, încârnitură, taolă. 2 Mișcare, mers etc. care urmează o linie ondulată Si: ondulație, șerpuire, șerpuitură, (rar) șerpuială, șerpuit¹. 3 (Fig) Caracter complicat al unor acțiuni, al unor manifestări etc.

SINUOZITATE, sinuozități, s. f. Curbură, cotitură, șerpuitură (a unui drum, a unui curs de apă). Îl dăscăli... urmărind cu arătătorul sinuozitățile graniței. REBREANU, R. II 74.

SINUOZITATE s.f. (Adesea fig.) Cotitură, curbură. [Pron. -nu-o-. / cf. fr. sinuosité].

SINUOZITATE s. f. cotitură, curbură. (< fr. sinuosité)

SINUOZITATE ~ăți f. 1) Caracter sinuos. 2) Loc de cotitură a unui drum sau a unui curs de apă; curbătură; meandră; șerpuitură. 3) Linie sinuoasă. [G.-D. sinuozității; Sil. -nu-o-] /<fr. sinuosité

sinuozitate f. înconjur ce face un drum sinuos: sinuozitățile unui fluviu.

*sinuozitáte f., pl. ățĭ (d. sinuos; fr. sinuosité). Caracteru de a fi sinuos: sinuozitatea rîuluĭ Meandru din Asia Mică. Sin, cotitură: sinuozitățile maluluĭ.

sinuozitate (desp. -nu-o-) s. f., g.-d. art. sinuozității; pl. sinuozități

sinuozitate (-nu-o-) s. f., g.-d. art. sinuozității; pl. sinuozități

sinuozitate s. f. (sil. -nu-o-), g.-d. art. sinuozității; pl. sinuozități

sinuozitate (u-o)

sinuozitate, -tăți.

SINUOZITATE s. 1. v. cotitură. 2. cot, cotitură, meandru, șerpuitură, (reg.) taolă. (~ unei ape.) 3. neregularitate, ondulație. (~ățile unui teren.)

SINUOZITATE s. 1. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (pop.) cîrmeală, cîrnitură, întorsură, sucitură, (Olt. și Ban.) covei. (~ a unui drum.) 2. cot, cotitură, meandru, șerpuitură, (reg.) taolă. (~ a unei ape.) 3. neregularitate, ondulație. (~ile unui teren.)