opțiuni
  • info

7 definiții pentru scoborâtor (s.m.)

Explicative DEX

SCOBORÂTOR, -OARE, scoborători, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Descendent, urmaș. 2. Adj. Care coboară – Scoborî + suf. -tor.

scoborâtor, ~oare [At: COȘBUC, P. I, 257 / Pl: ~i, ~oare / E: scoborî + -tor] (Pop) 1 smf (Asr) Urmaș. 2 a (Rar) Care descrește în intensitate.

SCOBORÂTOR, -OARE, scoborâtori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Descendent, urmaș. 2. Adj. Care coboară. – Scoborî + suf. -tor.

COBORÎTOR, SCOBORÎTOR I. adj. verb. (S)COBORÎ. Care se coboară, care se trage (din), care-și are obîrșia. II. sm. Urmaș, cel ce-și trage obîrșia.

scoborîtór, -oáre adj. Care se scoboară, descendent: ton scoborîtor. Subst. Descendent, urmaș.

Sinonime

SCOBORÂTOR s., adj. 1. s. v. urmaș. 2. adj. v. coborâtor.

SCOBORÎTOR s., adj. 1. s. coborîtor, descendent, odraslă, progenitură, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 2. adj. (FON.) coborîtor, descendent. (Diftong ~.)

Intrare: scoborâtor (s.m.)
scoborâtor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoborâtor
  • scoborâtorul
  • scoborâtoru‑
plural
  • scoborâtori
  • scoborâtorii
genitiv-dativ singular
  • scoborâtor
  • scoborâtorului
plural
  • scoborâtori
  • scoborâtorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scoborâtor, scoborâtorisubstantiv masculin
scoborâtoare, scoborâtoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Scoborî + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.