răpști [At: PSALT. 113 / V: ~pși, ~pti, ~ptș~, râp~ / Pzi: ~tesc / E: slv ръпътати, ръпъѱѧ] 1 vi (Îrg; adesea udp „spre”, „împotriva”, „asupra” etc.) A protesta. 2 vr (Îrg) A se răsti¹ (1). 3 vt (Înv) A invidia. 4 vi (Îvr) A se tulbura. 5 vt (Înv) A-și însuși pe nedrept (un bun, un drept etc.) care aparține altuia Si: a jefui, a răpi² (5), a uzurpa.

A RĂPȘTI ~esc intranz. reg. A-și manifesta nemulțumirea (bombănind); a cârti. /<sl. ruputati, rupušton

A SE RĂPȘTI mă ~esc intranz. reg. A spune ceva pe un ton ridicat; a se răsti. /<sl. ruputati, rupušton

răpștì v. Mold. a se răsti. [Slav. RŬPŬȘTÕ, a mormăi].

răpși v vz răpști

răpti v vz răpști

răptști v vz răpști

râpști v vz răpști

răpștésc v. intr. (vsl. rŭpŭtati sen, -ušton sen, a murmura, a face gură. V. răpcĭugă). Vechĭ. Cîrtesc. Azĭ. Nord. V. refl. Mă răstesc.

răpști (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștesc, 3 sg. răpștește, imperf. 1 răpșteam; conj. prez. 1 sg. să răpștesc, 3 să răpștească

răpști (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștesc, imperf. 3 sg. răpștea; conj. prez. 3 să răpștească

răpști vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștesc, imperf. 3 sg. răpștea; conj. prez. 3 sg. și pl. răpștească

răpști (răpștesc, răpștit), vb. – 1. A murmura. – 2. (Refl.) A certa, a mustra. Sl. rŭpŭtati, rŭpŭștą (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 306; Conev 102), cf. ceh. rep(o)tati „a face zgomot”, rus. roptatĭ „a face zgomot”. – Der. răpște, s. f. (înv., ceartă); răpștitor(iu), s. m. (înv., cîrtitor).

RĂPȘTI vb. v. crâcni, invidia, jefui, murmura, pizmui, prăda, protesta, răcni, răpi, răsti, striga, țipa, urla, uzurpa, zbiera.

răpști vb. v. CRÎCNI. INVIDIA. JEFUI. MURMURA. PIZMUI. PRĂDA. PROTESTA. RĂCNI. RĂPI. RĂSTI. STRIGA. ȚIPA. URLA. UZURPA. ZBIERA.