opțiuni
  • info

12 definiții pentru răculeț

din care

Explicative DEX

RĂCULEȚ, răculeți, s. m. 1. (Zool.) Răcușor. 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roșietice, al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative (Polygonum bistorta). – Rac + suf. -uleț.

RĂCULEȚ, răculeți, s. m. 1. (Zool.) Răcușor. 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roșietice, al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative (Polygonum bistorta). – Rac + suf. -uleț.

răculeț sm [At: DDRF / Pl: ~i / E: rac2 + -uleț] 1-2 (Șhp) Rac2 (1) mic Si: răculeț (1-2), răcuț (1-2). 3 Plantă erbacee cu rizom gros, târâtor, cu flori albe-roșietice, folosită în medicina populară Si: (reg) buruiana (55)-rândunicii, cârligăție, cârligel (10), cârligat, cârligățică (1), cârligețe, cârliguți (2), ghințură, iarbă-roșie, lemn dulce, moțul curcanului, nodurar, rădăcina (15)-șarpelui, scoriș-de-munte, șerpariță, troscot, troscoțel, țâța-fiului (Polygonum bistorta). 4 (Bot; reg) Iarba-șopârlelor (Polygonum viviparum) 5 (Bot; reg) Cârligioare (Bidens cernuus).

răculeț m. plantă cu flori albe roșiatice, al cării rizom gros posedă proprietăți astringente și vulnerare (Polygonum bistorta). [Derivat din rac, după coloarea florilor sale].

răculéț m. (dim. d. rac). Munt. O plantă poligonacee care crește pin pășunile umede de la munte și a căreĭ rizomă, groasă, tîrîtoare și răsucită, are proprietățĭ astringente și vulnerare (polýgonum bistorta).

CÎRLIGAT I. adj. Încovoiat ca un cîrlig. II. sm. 🌿 = RĂCULEȚ.

CÎRLIGĂȚICĂ sf. (PAMF.) 🌿 = RĂCULEȚ [cîrligat].

Ortografice DOOM

răculeț s. m., pl. răculeți

răculeț (rar) s. m., pl. răculeți

răculeț s. m., pl. răculeți

Enciclopedice

RĂCULÉȚ (< rac) s. m. Plantă erbacee perenă, cu tulpina de 30-100 cm, cu rizom gros, răsucit în formă de S, și flori roz-roșietice, dispuse într-un spic terminal (Polygonum bistorta). Crește pe pajiști umede, în regiunea montană și subalpină. Rizomul are proprietăți astringente, antidiareice și hemostatice.

Sinonime

RĂCULEȚ s. 1. (ZOOL.) răcușor, (rar) răcuț. 2. (BOT.; Polygonum bistorta) (reg.) cârligat, cârligățică, cârligel, nodurar, șerpariță, troscot, troscoțel, buruiana-rândunicii, iarba-balaurului, iarba-șarpelui, iarbă-iute, iarbă-roșie, lemn-dulce, moțul-curcanului, rădăcina-șarpelui.

RĂCULEȚ s. 1. (ZOOL.) răcușor, (rar) răcuț. 2. (BOT.; Polygonum bistorta) (reg.) cîrligat, cîrligățică, cîrligel, nodurar, șerpariță, troscot, troscoțel, buruiana-rîndunicii, iarba-balaurului, iarba-șarpelui, iarbă-iute, iarbă-roșie, lemn-dulce, moțul-curcanului, rădăcina-șarpelui.

Intrare: răculeț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răculeț
  • răculețul
  • răculețu‑
plural
  • răculeți
  • răculeții
genitiv-dativ singular
  • răculeț
  • răculețului
plural
  • răculeți
  • răculeților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răculeț, răculețisubstantiv masculin

  • 1. zoologie Răcușor. DEX '09 DEX '98
    sinonime: răcușor
  • 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roșietice, al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative (Polygonum bistorta). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Rac + -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.