8 definiții pentru rițuit (s.n.)

Explicative DEX

RIȚUIT s. n. Rițuire. – V. rițui.

RIȚUIT s. n. Rițuire. – V. rițui.

rițuit1 sn [At: NOM. MIN. I, 371 / Pl: ? / E: rițui] (Tip) Rițuire.

RIȚUIT s. n. (Tipogr.) Acțiunea de a rițui.

Ortografice DOOM

rițuit s. n.

rițuit s. n.

rițuit s. n.

Sinonime

RIȚUIT s. (TEHN.) rițuire. (~ul unei foi de carton.)

RIȚUIT s. (TEHN.) rițuire. (~ unei foi de carton.)

Intrare: rițuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rițuit
  • rițuitul
  • rițuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rițuit
  • rițuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rițuitsubstantiv neutru

  • 1. Rițuire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rițuire
etimologie:
  • vezi rițui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.