O definiție pentru rițuit (adj.)

Explicative DEX

rițuit2, ~ă a [At: MDA / Pl: ~iți, ~e / E: rițui] (Tip; d. un carton sau o mucava) Care a fost crestat pentru a putea fi îndoit mai ușor, fără să plesnească.

Intrare: rițuit (adj.)
rițuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rițuit
  • rițuitul
  • rițuitu‑
  • rițui
  • rițuita
plural
  • rițuiți
  • rițuiții
  • rițuite
  • rițuitele
genitiv-dativ singular
  • rițuit
  • rițuitului
  • rițuite
  • rițuitei
plural
  • rițuiți
  • rițuiților
  • rițuite
  • rițuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)