renunțare sf [At: CANELLA V. 1 / V: (înv) ~țiare / Pl: ~țări / E: renunța] 1 Încetarea de a mai face ceva Si: abandon (1), abandonare (1). 2 Părăsire de bunăvoie (a cuiva sau a ceva) Si: abandon (3), abandonare (3), (iuz) repășire (2).

RENUNȚARE, renunțări, s. f. Faptul de a renunța; părăsire (a unui gînd, a unei activități etc.). S-a simțit stînjenit cînd ai dat cu ochii de el... și a avut un zîmbet de oboseală și renunțare. PAS, Z. I 305. Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinți. E-ntunecoasa renunțare, E umbra dulcilor dorinți. EMINESCU, O. I 117.

RENUNȚARE s.f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei; părăsire, abandonare. [< renunța].

renunțare f. acțiunea de a renunța și actul prin care se renunță: e’ntunecoasa renunțare, umbra dulcilor dorinți EM.

renunțiare sf vz renunțare

renunțare s. f., g.-d. art. renunțării; pl. renunțări

renunțare s. f., g.-d. art. renunțării; pl. renunțări

renunțare s. f., g.-d. art. renunțării; pl. renunțări

RENUNȚARE s. v. cedare.

RENUNȚARE s. cedare, (fig.) capitulare. (O ~ deliberată.)

RENUNȚARE. Subst. Renunțare, încetare, abandonare, abandon, retragere, părăsire; omitere, omisiune, neglijare. Resemnare, resignare (înv.), împăcare; cedare, concesie, compromis. Predare, capitulare; dezertare, fugă. Renegare, dezicere, retractare, lepădare (pop.). Dezbărare, dezvăț, dezobișnuire. Înapoiere, restituire, restituție, retrocedare; retrocesiune. Adj. Resemnat, resignat (rar), împăcat, concesiv. Părăsit, neglijat, omis. Retrocedant. Vb. A renunța, a înceta, a o lăsa baltă, a o lăsa moartă-n păpușoi, a se lăsa păgubaș, a-și lua gîndul (nădejdea) de la ceva, a-și pune pofta în cui, a abandona; a se retrage, a da înapoi, a bate în retragere, a se da deoparte, a se da în lături, a ieși din joc, a părăsi; a lăsa la o parte; a omite, a neglija. A se resemna, a se resigna (înv.), a se împăca (cu o situație). A ceda, a face concesii, a ajunge la un compromis. A renunța la luptă, a se preda, a depune armele, a capitula; a dezerta, a fugi, a da bir cu fugiții. A renega, a se dezice, a retracta, a se lepăda (pop.). A se dezbăra, a se dezvăța, a se dezobișnui. A înapoia, a restitui, a da înapoi (îndărăt), a retroceda. V. anulare, dispariție, fugă, negare.

Renunțare ≠ acceptare