precauție sf [At: ÎNVĂȚĂTURA, 107/22 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: lat praecautio, -onis, fr précaution] 1 Însușire de a fi precaut (1). 2 Atitudine, comportare precaută (2). 3 (Rar; îs) Măsură de ~ Măsură de prevedere pentru a evita un pericol, o neplăcere. 4 Prudență. 5 (Îlav) Cu ~ Cu grijă. 6 (Îal) Cu mare atenție. 7 În mod prudent. 8 Circumspect.

PRECAUȚIE, precauții, s. f. Atitudinea celui precaut, măsură de prevedere; grijă, băgare de seamă, circumspecție, prudență. Lipan se instală cu precauție numai pe trei sferturi de scaun. C. PETRESCU, C. V. 184. Înțeleptul bătrîn coborî atent, cu mare precauție, scara mobilă a vaporului. BART, E. 271. Niță se scoală încetinel și, cu cea mai mare precauție iese; găsește, ușa sălii pe pipăite și coboară în curte. CARAGIALE, O. I 298. – Variantă: precauțiune (GALACTION, O. I 104, C. PETRESCU, Î. I 14, GHICA, A. 742) s. f.

PRECAUȚIE s.f. Prevedere, băgare de seamă, circumspecție, prudență. [Var. precauțiune s.f. / < lat. precautio, cf. fr. précaution].

PRECAUȚIE s. f. atitudinea celui precaut; prevedere, băgare de seamă, prudență, circumspecție. (< fr. précaution, lat. praecautio)

PRECAUȚIE ~i f. Caracter precaut; prudență; circumspecție. [G.-D. precauției; Sil. -ți-e] /<fr. précaution, lat. precautio, ~onis

precauțiune sf vz precauție

PRECAUȚIUNE s.f. v. precauție.

precauțiune f. 1. ceeace se face din prevedere; 2. circumspecțiune.

*precauțiúne f. (lat. prae-cáutio, -ónis. V. cauțiune). Circumspecțiune, luare de măsurĭ ca să nu se întîmple ceva răŭ: a înainta cu precauțiune. A lua precauțiunĭ saŭ toate precauțiunile, a te uĭta saŭ a te gîndi la toate căutînd să evițĭ întîmplările rele.

precauție (desp. -ți-e) s. f., art. precauția (desp. -ți-a), g.-d. art. precauției; pl. precauții, art. precauțiile (desp. -ți-i-)

precauție (-ți-e) s. f., art. precauția (-ți-a), g.-d. art. precauției; pl. precauții, art. precauțiile (-ți-i-)

precauție s. f. (sil. -ți-e), art. precauția (sil. -ți-a), g.-d. art. precauției; pl. precauții, art. precauțiile (sil. -ți-i-)

precauție

precauție, -ției gen. a.

PRECAUȚIE s. v. prudență.

PRECAUȚIE s. atenție, circumspecție, grijă, prevedere, prudență, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotință, veghere. (Dă dovadă de multă ~; procedează cu multă ~.)