2 definiții pentru preaface

Explicative DEX

preaface vru [At: GL. OLT. / Pzi: 3 ~ / E: prea + face] (Reg; d. procese de fabricație) A se încheia.

Arhaisme și regionalisme

preaface, pers. 3 sg. preaface, vb. III refl. (reg.) a se face complet, până la capăt, a se termina de făcut.

Intrare: preaface
verb (V613)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preaface
  • preafacere
  • preafăcut
  • preafăcutu‑
  • preafăcând
  • preafăcându‑
singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • preaface
(să)
  • preafacă
  • preafăcea
  • preafăcu
  • preafăcuse
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • preafac
(să)
  • preafacă
  • preafăceau
  • preafăcură
  • preafăcuseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)