opțiuni
  • info

17 definiții pentru pomeți

din care

Explicative DEX

POMEȚI s. m. pl. (De obicei cu determinarea „obrazului” sau „obrajilor”) Partea proeminentă, osoasă a obrajilor; umerii obrajilor. [Var.: (rar) pomete s. m.] – Din fr. pommette.

POMEȚI s. m. pl. (De obicei cu determinarea „obrazului” sau „obrajilor”) Partea proeminentă, osoasă a obrajilor; umerii obrajilor. [Var.: (rar) pomete s. m.] – Din fr. pommette.

pomeți smp [At: BOLINTINEANU, O. 445 / V: (asr) ~ete (Pl: ~) sn, (rar) ~etă sf / E: fr pommette] (Îs ~i obrazului, obrajilor) Parte proeminentă, osoasă, a obrajilor.

POMEȚI s. m. pl. (Adesea determinat prin «obrajilor») Umerii obrajilor. Nu-i era cu totul necunoscută această față lungă, roșcată, cu pomeții obrajilor lucindu-și porii mari printre smocurile de păr prăfuit. GALAN, Z. R. 7. Țăranii, mărunți și osoși, cu mustățile stufoase pomeții proeminenți. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 40. Tușea necontenit o tuse seacă; pomeții obrajilor săi erau neîncetat rumeni. BOLINTINEANU, O. 455. – Variantă: pomete (DELAVRANCEA, CARAGIALE, la CADE) s. n. pl.

POMEȚI s.m.pl. Umerii obrajilor. [Sg. pomet, var. pomete s.n.pl. / < fr. pommettes].

POMEȚI s. m. pl. umerii obrajilor. (< fr. pommettes)

POMEȚI m. pl.: ~i obrajilor proeminențele osoase ale obrajilor; umerii obrajilor. /<fr. pommette

POMETE s. m. v. pomeți.

POMETE s. m. v. pomeți.

pometă sf vz pomeți

pomete sn vz pomeți

POMETE s. n. pl. v. pomeți.

POMETE s.n. pl. v. pomeți.

Ortografice DOOM

pomeți (părți ale obrazului) s. m. pl.

!pomeți (umărul obrazului) s. m. pl.

pomeți (umerii obrajilor) s. m. pl.

pomet, -turi (grădini de pomi) și -ți (umerii obrazului).

Sinonime

POMEȚI s. pl. (ANAT.) umerii obrajilor (pl.), (rar) umerii feței (pl.), (reg.) pumnii obrajilor (pl.), (înv.) magule (pl.).

POMEȚI s. pl. (ANAT.) umerii obrajilor (pl.), (rar) umerii feței (pl.), (reg.) pumnii obrajilor (pl.), (înv.) magule (pl.).

Intrare: pomeți
substantiv masculin (M97)
DN indică și forma de singular: pomet.
 nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • pomeți
  • pomeții
genitiv-dativ singular — —
plural
  • pomeți
  • pomeților
vocativ singular —
plural —
pomete1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomete
  • pometele
plural
  • pomeți
  • pomeții
genitiv-dativ singular
  • pomete
  • pometelui
plural
  • pomeți
  • pomeților
vocativ singular —
plural —
pometă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomete2 (s.n.pl.) substantiv neutru plural
substantiv neutru (N90)
Surse flexiune: DN, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • pomete
  • pometele
genitiv-dativ singular — —
plural
  • pomete
  • pometelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pomeți, pomețisubstantiv masculin plural

  • 1. (De obicei cu determinarea „obrazului” sau „obrajilor”) Partea proeminentă, osoasă a obrajilor; umerii obrajilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu-i era cu totul necunoscută această față lungă, roșcată, cu pomeții obrajilor lucindu-și porii mari printre smocurile de păr prăfuit. GALAN, Z. R. 7. DLRLC
    • format_quote Țăranii, mărunți și osoși, cu mustățile stufoase pomeții proeminenți. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 40. DLRLC
    • format_quote Tușea necontenit o tuse seacă; pomeții obrajilor săi erau neîncetat rumeni. BOLINTINEANU, O. 455. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „pomeți” (1 clipuri)