PLĂMÂNĂRICĂ, -EA, plămânărele, s. f. Plantă erbacee cu rizom orizontal și cu flori roșii, violete sau, rar, albe; plămânăriță, cuscrișor (Pulmonaria officinalis). [Var.: plumânărică s. f.] – Plămân + suf. -ărică. – Plămânărică, cu schimbare de suf.

plămânărică sf [At: BRANDZA, FL. 375 / V: (înv) plemâ~, (reg) plămăn~, plumăn~, plum~, plumun~, pulmăn~, pulmn~ / Pl: ~rele / E: plămânare + -ică] (Bot; îvr) 1 Cuscrișor (Pulmonaria officinalis). 2 Mierea-ursului (Pulmonaria mollissima).

PLĂMÂNĂRICĂ, plămânărele, s. f. Plantă erbacee cu rizom orizontal și cu flori roșii, violete sau, rar, albe; plămânăriță, cuscrișor (Pulmonaria officinalis). [Var.: plumânărică s. f.] – Plămân + suf. -ărică.

plămănărică sf vz plămânărică^[1] corectat(ă)

plămânărea sf [At: BRANDZA, FL. 375 / V: (reg) plum~^[1], pulm~ / Pl: ~ele / E: plămânare + -ea] (Bot; îvr) 1 Cuscrișor (Pulmonaria officinalis). 2 Mierea-ursului (Pulmonaria mollissima).

plemânărică sf vz plămânărică

plumănărea^[1] sf vz plămânărea

plumănărică sf vz plămânărică^[1]

plumânărea sf vz plămânărea

plumânărică sf vz plămânărea

plumunărică sf vz plămânărea

pulmănărică sf vz plămânărică^[1] corectat(ă)

pulmânărea sf vz plămânărea

pulmnărică sf vz plămânărea

PLAMÎNĂRIȚĂ s. f. v. plămînărică.

PLĂMÎNĂRICĂ s. f. Plantă erbacee cu rizom orizontal, acoperită cu peri aspri, avînd florile roșii, violete, rar albe; crește prin păduri și locuri umbroase (Pulmonaria officinalis). – Variantă: plămînăriță s. f.

plumieră f. Tr. Bot. nufăr. [Și plumânărea, după lat. PULMONARIA].

!plămânărică (plantă) s. f., g.-d. art. plămânărelei; pl. plămânărele

plămânărică/plămânărea (plantă) s. f., g.-d. art. plămânărelei; pl. plămânărele, art. plămânărelele

plămânărică/plămânărea s. f., g.-d. art. plămânărelei; pl. plămânărele

PLĂMÂNĂRICĂ s. v. cuscrișor, mierea-ursului, plămânare.

PLĂMÂNĂREA s. v. mierea-ursului, plămînare.

plămînărea s. v. MIEREA-URSULUI. PLĂMÎNARE.

plămînărică s. v. CUSCRIȘOR. MIEREA-URSULUI. PLĂMÎNARE.