piparcă sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) pipară, (reg) pipare, ~percă / Pl: ~părci / E: piper + că] 1 (Bot; Trs; Ban) Ardei (Capsicum annuum). 2 (Prc) Fruct al pipărcii (1). 3 (Bot; îvr; îf pipară) Salvie (Salvia splendens). 4 (Bot; Olt; îf pipercă) Colăcel (Pelargonium peltatum). 5 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică Dintele-dracului (Polygonum hydropiper). 6 (Reg; îs) ~ roșie, ~ dă rântaș, ~ pisăzată Boia de ardei (2). 7 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg; art) Melodie după care se execută piparca (7).

PIPARCĂ, pipărci, s. f. (Ban., Transilv.) Ardei (mai ales iute). Nici piparca n-o întrece, se spune despre o femeie limbută și iute.

PIPARCĂ, pipărci, s. f. (Reg.) Ardei (iute). ◊ Expr. Nici piparca n-o întrece, se spune despre o femeie limbută și iute. – Magh. paprika (după piper).

piparcă f. V. paprică.

pipárcă f., pl. e saŭ ărcĭ (d. paprică). Trans. Piper, ardeĭ.

cipcară sf vz piparcă

pipară sf vz piparcă

pipare sf vz piparcă

pipercă sf vz piparcă

PIPARCĂ s. v. ardei, boia.

piparcă s. v. ARDEI. BOIA.

PIPARCĂ s.f. (Ban.) Ardei. Piparkĕ. AC, 360. Etimologie: cf. piper.

piparcă, pipărci, s.f. (reg.) 1. ardei (plantă și fruct). 2. (înv.) salvie. 3. colăcel. 4. boia (de ardei), paprică. 5. (art.) numele unui dans popular.

pipárcă, s.f. v. pipercă.