PERSEVERENȚĂ s. f. Acțiunea de a persevera; însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverință s. f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.

perseverență sf [At: MN (1836), 10¹/55 / V: (înv) ~ran~, ~ție, ~rin~ / Pl: (rar) ~țe / E: fr persévérance, lat perseverantia] 1 Însușire de a fi ferm într-o idee Si: (rar) perseverație (1). 2 Stăruință, tenacitate în îndeplinirea unei acțiuni Si: (rar) perseverație (2).

PERSEVERENȚĂ, perseverențe, s. f. Acțiunea de a persevera; însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverință s. f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.

PERSEVERENȚĂ, perseverențe, s. f. Stăruință, statornicie, neclintire (în convingeri, în atitudini, în muncă); tenacitate. – Variantă: (învechit) perseverință (NEGRUZZI, S. I 106) s. f.

PERSEVERENȚĂ s.f. Stăruință; neclintire; tenacitate; perseverare. [Var. perseveranță, perseverință s.f. / cf. fr. persévérance, lat. perseverantia].

PERSEVERENȚĂ s. f. stăruință; neclintire; tenacitate. (după fr. persévérance, lat. perseverantia)

PERSEVERENȚĂ ~e f. Caracter perseverent; tenacitate; insistentă; stăruință. [G.-D. perseverenței] /<fr. persévérance, lat. perseverantia

perseveranță sf vz perseverență

perseverenție sf vz perseverență

perseverință sf vz perseverență

PERSEVERANȚĂ s.f. v. perseverență.

PERSEVERINȚĂ s.f. v. perseverență.

perseveranță f. stăruință.

*perseveránță f., pl. e (lat. perseverantia). Acțiunea de a persevera, stăruință: un om de o mare perseveranță. – Și -áre. Fals -énță.

perseverență s. f., g.-d. art. perseverenței

perseverență s. f., g.-d. art. perseverenței

perseverență s. f., g.-d. art. perseverenței; pl. perseverențe

perseverență

PERSEVERENȚĂ s. 1. v. stăruință. 2. răbdare, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, râvnă, sforțare, silință, sârguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osârdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. v. tenacitate.

PERSEVERENȚĂ s. 1. insistență, persistență, statornicie, stăruință, tenacitate, (rar) perseverație, (înv.) stăruială, stăruire. (O ~ demnă de laudă.) 2. răbdare, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, rîvnă, sforțare, silință, sirguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. dîrzenie, incăpățînare, îndărătnicie, persistență, stăruință, tenacitate, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.)