penetrație sf [At: MURGOCI – LUDWIG, M. 37 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr pénétration] 1-6 Penetrare (1-6). 7 (Îs) Arteră de ~ Arteră de circulație prin care se pătrunde într-o localitate.

PENETRAȚIE, penetrații, s. f. Pătrundere, întrepătrundere. ♦ Adîncimea măsurată de la suprafața unui corp, în care pătrunde un alt corp. ♦ Intersecția a două corpuri sau a două suprafețe; suprafața sau linia obținută prin această intersecție.

PENETRAȚIE s.f. Pătrundere, străbatere, penetrare. ♦ Adîncimea pînă la care poate pătrunde un corp în alt corp. ♦ Intersecția a două corpuri sau a două suprafețe. [Gen. -iei, var. penetrațiune s.f. / cf. fr. pénétration, lat. penetratio].

PENETRAȚIE s. f. 1. penetrare, pătrundere, străpungere. ♦ arteră de ~ = arteră de circulație care face legătura dintre o localitate și zona înconjurătoare. ◊ întrepătrundere a două corpuri sau suprafețe; penetranță (1). 2. adâncime la care se scufundă o piesă standard într-o probă de bitum sau de unsoare consistentă. 3. (fig.) perspicacitate. (< fr. pénétration, lat. penetratio)

PENETRAȚIE ~i f. 1) Trecere prin masa unui obiect sau a unui material. ◊ Arteră de ~ arteră de circulație care face legătura între o localitate și împrejurimile ei. 2) Adâncime până la care pătrunde un corp în altul. [G.-D. penetrației] /<fr. pénétration

penetrațiune sf vz penetrație

PENETRAȚIUNE s.f. v. penetrație.

*penetrațiúne f. (lat. penetrátio, -ónis). Pătrundere: puterea de penetrațiune a unuĭ obuz. Fig. Sagacitate, perspicacitate. Penetrațiune pacifică a unuĭ stat într’altu, cîștigarea influențeĭ politice pe nesimțite. – Și -áție.

penetrație (desp. -ne-tra-ți-e) s. f., art. penetrația (desp. -ți-a), g.-d. art. penetrației; pl. penetrații, art. penetrațiile (desp. -ți-i-)

penetrație (-ne-tra-ți-e) s. f., art. penetrația (-ți-a), g.-d. art. penetrației; pl. penetrații, art. penetrațiile (-ți-i-)

penetrație s. f. (sil. -tra-ți-e), art. penetrația (sil. -ți-a), g.-d. art. penetrației; pl. penetrații, art. penetrațiile (sil. -ți-i-)

penetrație

PENETRAȚIE s. v. pătrundere, răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, trecere.

PENETRAȚIE s. v. penetranță.

PENETRAȚIE s. (FIZ.) pătrundere, penetranță.

penetrație s. v. PĂTRUNDERE. RĂZBATERE. RĂZBIRE. STRĂBATERE. STRĂPUNGERE. TRECERE.