4 definiții pentru ori (s.f.pl.)
Explicative DEX
ORI1 👉 OARĂ1.
ORI2 sf. pl. Bucov. Trans. Băn. A-și veni în ~, a-și veni în fire: fata în casă era mai mult moartă decît vie, abia și-a putut veni în ~ (SB.); Care-o fi scăpat din gloată Nu și-a mai venit în ~ Viața toată (COȘB.); stai binișor, să-mi vin în ~, să-mi aduc aminte cum a fost (LUNG.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ORI3 conj. 1 Sau: da ~ ba; ~... ~..., sau... sau...: ~ unul, ~ altul; ~ mi-or da feciorii după moarte de pomană ~ ba, mai bine să-mi dau eu cu mîna mea (CRG.); (P): ~ te poartă cum ți-e vorba, ~ vorbește cum ți-e portul ¶ 2 Compus cu adverbele cînd, cît, cum, unde sau cu pronumele care, ce, cine, formează alte adverbe sau pronume nehotărîte: ori-cînd, ori-cît, etc. [oară].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ORI3 s. f. pl. (Mold., Transilv.; numai în expr.) A-și veni în ori = a se reculege, a reveni la starea obișnuită, a-și veni în fire. Ticăitul monah își venise în ori din spaima, ce îndurase. SADOVEANU, F. J. 421. Nu dădu Ilenei cîteva zile nimic de lucru, că doară era obosită de cale, și o lăsă pînă-și va veni în ori. RETEGANUL, P. I 53.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F169) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ori, orisubstantiv feminin plural
- A-și veni în ori = a se reculege, a reveni la starea obișnuită, a-și veni în fire. DLRLCsinonime: reculege
- Ticăitul monah își venise în ori din spaima ce îndurase. SADOVEANU, F. J. 421. DLRLC
- Nu dădu Ilenei cîteva zile nimic de lucru, că doară era obosită de cale, și o lăsă pînă-și va veni în ori. RETEGANUL, P. I 53. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.