ODIHNI, odihnesc, vb. IV. 1. Refl. și (rar) intranz. A întrerupe temporar o activitate pentru a-și recâștiga energia, pentru a se reface; a se afla, a fi în repaus. ◊ Loc. adv. Pe odihnit(e) = a) după un interval de odihnă, fără oboseală; fără zor, comod; b) în liniște, în tihnă. ♦ Tranz. A lăsa să stea la odihnă (1); a pune la repaus; a da, a oferi cuiva odihnă; p. ext. a adăposti, a găzdui. 2. Refl. și (rar) intranz. A se reface prin somn; a dormi. 3. Intranz. și refl. A fi mort; a zăcea în mormânt. ◊ Expr. (Tranz.) Domnul (sau Dumnezeu) să-l odihnească (în pace), formulă prin care se invocă îndurarea lui Dumnezeu pentru cei morți. 4. Refl. (Înv.) A se potoli, a se calma, a se liniști. 5. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) rezema. 6. Refl. și intranz. Fig. A sta undeva, a-și avea locul, a fi situat undeva. [Formă gramaticală: (în loc.) odihnite. – Var.: (reg.) hodini, odini vb. IV] – Din bg. otdihna.

odihni [At: CORESI, ap. GCR I, 17/12 / V: (pop) hodini, (reg) hodigni, hudini, ~icni, ~igni, ~ini, (nob) odeh~, odeni, odini / Pzi: ~nesc / E: bg отдихна] 1-2 vri A întrerupe temporar o activitate pentru a-și recâștiga energia, pentru a se reface Si: (înv) a se afla. 3 vt A lăsa pe cineva să se odihnească (1). 4 vt A oferi cuiva odihnă (4). 5 vt A adăposti pe cineva Si: a găzdui. 6 vt A se opri pentru puțin timp Si: a poposi. 7 vr (Înv; d. terenuri) A rămâne necultivat, de obicei pe timp de un an, pentru a deveni mai productiv. 8 vr A se reface prin somn. 9 vr A dormi. 10 vt (Pop; îe) A ~ bucatele (sau mâncarea) A se culca după masa de la amiază. 11 vr (Bis) A fi mort. 12 vr (Bis) A zăcea în mormânt. 13 vt (Bis; d. divinitate) A da cuiva odihnă veșnică. 14 (Îe) Domnul (sau Dumnezeu să) îl ~nească (în pace) Formulă prin care se invocă îndurarea lui Dumnezeu pentru cei morți. 15 vr (Înv) A se potoli. 16 vr (Înv) A avea liniște, pace din partea cuiva. 17 vr (Înv) A se astâmpăra. 18 vr (Înv) A fi mulțumit de ceva. 19 vr A se sprijini. 20 vr (Fig) A sta undeva.

ODIHNI, Ⓟ ODINI, †HODINI (-nesc) I. vb. tr. A lăsa să stea în odihnă, ca să-și recapete puterile ostenite: să ne oprim aci..., ca să ne mai odihnim și căișorii (ISP.): Dumnezeu să-l odihnească! se zice despre un mort: Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească întru împărăția cerească! (CRG.). II. vb. intr. și refl. 1 A sta în odihnă, a sta fără să lucreze spre a-și recăpăta puterile ostenite, a se repausa: cine învață la tinerețe se odihnește la bătrînețe (PANN); mai hodinesc și eu, că viu foarte de departe și sînt tare trudit (SB.) ¶ 2 ⛪ A zăcea în pămînt, în mormînt: mănăstirea în care odihnesc oasele acestui fericit bărbat (ISP.) ¶ 3 A dormi ¶ 4 A se potoli [vsl. otŭdŭhnąti].

ODIHNI, odihnesc, vb. IV. 1. Refl. și (rar) intranz. A întrerupe temporar o activitate pentru a-și recâștiga energia, pentru a se reface; a se afla, a fi în repaus. ◊ Loc. adv. Pe odihnit(e) = a) după un interval de odihnă, fără oboseală; fără zor, comod; b) în liniște, în tihnă. ♦ Tranz. A lăsa să stea la odihnă (1); a pune la repaus; a da, a oferi cuiva odihnă; p. ext. a adăposti, a găzdui. 2. Refl. și (rar) intranz. A se reface prin somn; a dormi. 3. Intranz. și refl. A fi mort; a zăcea în mormânt. ◊ Expr. (Tranz.) Domnul (sau Dumnezeu) să-l odihnească (în pace), formulă prin care se invocă îndurarea lui Dumnezeu pentru cei morți. 4. Refl. (Înv.) A se potoli, a se calma, a se liniști. 5. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) rezema. 6. Refl. și intranz. Fig. A sta undeva, a-și avea locul, a fi situat undeva. [Formă gramaticală (în loc.): odihnite. – Var.: (reg.) hodini, odini vb. IV.] – Din bg. otdihna.

ODIHNI, odihnesc, vb. IV. 1. Refl. A întrerupe temporar o activitate pentru a-și recîștiga energia, a se reface; a se afla, a fi în repaus. Ne-am odihnit cîteva ore. GALACTION, O. I 89. Am lăsat caii să se odihnească puțin. CAMIL PETRESCU, U. N. 227. Acum deodată, pînă te-i mai odihni, ia furca în brîu. CREANGĂ, P. 5. ◊ Fig. Coșurile de încărcat se odihneau și ele, goale, răsturnate. BART, S. M. 59. ◊ (Rar) Intranz. Către nici un țărm al vieții n-am s-ajung să odihnesc. MACEDONSKI, O. I 95. Mult că mai umblau, Pîn’ce osteneau, Apoi odihneau, Ceva îmbucau Și mi se culcau. ANT. LIT. POP. I 310. ♦ Tranz. A lăsa să stea la odihnă (1), a pune la repaus; a da, a oferi odihnă cuiva. Războinicii albiți în furtunile bătăliilor își odihneau ciolanele trudite. SADOVEANU, O. I 247. Aș vrea să fiu... O perină pe care cu drag să-l odihnesc. MACEDONSKI, O. I 269. Ia, să mai odihnesc oleacă aste bătrînețe. CREANGĂ, P. 24. 2. Refl. A se reface prin somn, a dormi. Noaptea asta nu ne odihnim noi de loc? CARAGIALE, O. III 53. Dar poate, bietul, să se odihnească? Căci cum a stins luminarea, odată se trezește că-i zmuncește cineva perna de sub cap. CREANGĂ, P. 302. ◊ Intranz. (Rar) Cînd leul odihnește e bine-a nu-l trezi. ALECSANDRI, P. II 349. Nu pot, maică, odihni, De oracul broaștelor, De șuierul șerpilor. PĂSCULESCU, L. P. 228. ◊ Tranz. (Atestat în forma hodini) Omul acesta, de breasla lui ciubotar, i-a primit foarte bine, i-a ospătat și hodinit.. ȘEZ. I 260. (Glumeț, în expr.) A odihni bucatele = a se culca după masa de la amiază; a-și face siesta. Ceilalți mai rănnîn oleacă sub răchită, să odihnească bucatele. CREANGĂ, A. 144. 3. Intranz. A dormi somnul de veci, a fi mort; a zăcea în pămînt, în mormînt. Sînt cincisprezece ani de cînd eram la această masă cu... mai mulți alții care odihnesc acuma. CONTEMPORANUL, II 220. Sub o cruce tristă Vesela artistă Odihnește-acuma singură-n mormînt. ALECSANDRI, P. I 229. ◊ Refl. Vuiturile duioase ale toamnei treceau printre mormintele tăcute și frunzele galbene foșneau. Iar străinul se odihnea sub glii. SADOVEANU, O. I 380. ◊ (Expr.) Domnul (sau dumnezeu) să-l odihnească (în pace), formulă prin care credincioșii invocă îndurarea lui dumnezeu pentru cei morți. Era un călugăr... da a murit de mult... dumnezeu să-l odihnească! GALACTION, O. I 40. Creștinul ista, domnu-l odihnească. ALECSANDRI, P. I 41. 4. Refl. (Învechit) A-și înlătura tulburarea sufletească sau îngrijorarea; a se liniști, a se potoli, a se calma. De atunci neîncetat văd capul acela și mi-e tot frică! Nu pot să mă odihnesc! NEGRUZZI, S. I 147. 5. Refl. Fig. A sta undeva, a-și avea locul, a fi situat undeva. La lumina verde, concentrată de abajur, se odihnea sub lampă un roman. BASSARABESCU, S. N. 146. ◊ Intranz. Căsuța lor odihnește ceva mai la o parte. DUNĂREANU, CH. 103. – Variante: (regional) odini (SANDU-ALDEA, U. P. 48, DELAVRANCEA, O. II 252), hodini (GALAN, Z. R. 215) vb. IV.

A ODIHNI ~esc 1. tranz. A face să se odihnească. ~ caii. ◊ ~ mâncarea a adormi după masa de prânz. 2. intranz. 1) A se reconforta prin somn; a dormi. 2) A fi înmormântat; a dormi somnul de veci; a zăcea. /<bulg. otdihna

A SE ODIHNI mă ~esc intranz. 1) A-și restabili forțele (fizice și/sau intelectuale) printr-un repaus; a se recrea; a se repauza. 2) A se reconforta prin somn; a dormi. 3) A-și recăpăta echilibrul sufletesc; a se liniști; a se calma. /<bulg. otdihna

odihnì v. 1. a găsi odihnă: odihnească în pace; 2. a fi depus undeva: rămășițele-i odihnesc în pământ străin; 3. a înceta cu lucrul: se odihnește; 4. a dormi. [Slav. ODŬHNÕTI, a răsufla, sens familiar formei paralele otihni].

hodini v vz odihni

odehni v vz odihni

odeni v vz odihni

odicni v vz odihni

odigni v vz odihni

odini v vz odihni

ODIHNIT adj. p. ODIHNI ¶¶ C. NEODIHNIT.

ODIHNITOR adj. verb. ODIHNI. Care odihnește: după un somn lung și ~ o să mi se pară că tot ce ți-am spus ți le-aș fi spus de un an de zile (DLVR.); o lumină dulce, odihnitoare, limpezește valea (VLAH.).

HODINI vb. IV V. odihni.

ODINI vb. IV V. odihni.

ODIHNIT ¹ s. n. (Mai ales în expr.) Pe odihnite = fără a se obosi, p. ext. fără zor, pe-ndelete, în liniște. Pe odihnite, putem vedea tot în două zile. CARAGIALE, O. VII 170. (Rar) Pe odihnit = cu odihnă bună; bine, comod. Morarul ăsta e smintit: Cînd vrea să doarmă pe-odihnit El pat își face grapa! COȘBUC, P. I 272. – Formă gramaticală: (în expr.) odihnite.

hodinì v. Mold. a se odihni: după ce s’au hodinit caii CR.

hodínă, hodinésc, V. odihn-.

odihnésc și (est) hodinésc v. tr. (vsl. odŭhnonti, otŭdŭhnonti, a răsufla, d. duhŭ, duh, suflet. V. otihnesc, duhnesc, zduhnesc). Las în liniște, las odihneĭ: odihnesc calu, trupele. V. intr. Zac, îs înmormîntat: supt această peatră odihnește el. V. refl. Mă daŭ odihneĭ, mă repauzez: trupa se odihni după marș.

odihni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnesc, 3 sg. odihnește, imperf. 1 odihneam; conj. prez. 1 sg. să odihnesc, 3 să odihnească

odihni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnesc, imperf. 3 sg. odihnea; conj. prez. 3 să odihnească

odihni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnesc, imperf. 3 sg. odihnea; conj. prez. 3 sg. și pl. odihnească

odihni (odihnesc, odihnit), vb. – A fi în repaus. – Var. hodini. Sl. oduchnati „a respira” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 104), cf. duhni. – Der. odihnă (var. hodină), s. f. (repaus); odihneală (var. hodineală), s. f. (odihnă); odihnitor, adj. (reconfortant, care liniștește).

a odihni bucatele expr. (glum.) a se odihni după prânz, a-și face siesta de după-amiază.

ODIHNI vb. 1. v. dormi. 2. a se repauza, (rar) a se aciua. (Se ~ puțin la umbră.) 3. v. recrea.

ODIHNI vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, liniști, potoli, tempera, ușura.

odihni vb. v. ALINA. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. LINIȘTI. POTOLI. TEMPERA. UȘURA.

ODIHNI vb. 1. a dormi, a se repauza, (înv. și reg.) a somna, (înv.) a (se) poposi, a (se) răposa, (arg.) a soili. (Nu poate fi deranjat, acum se ~.) 2. a se repauza, (rar) a se aciua. (Se ~ puțin la umbră.) 3. a (se) reconforta, a (se) recrea. (S-a dus la munte să se ~.)

A (se) odihni ≠ a lucra, a munci

hodini, hodinesc, vb. refl. – A se odihni, a fi în repaus: „Nici mă hodinesc noaptea, / Dacă văd cum îi lumea” (Papahagi, 1925: 178). – Din sl. oduchnati „a respira” (DER); var. a lui odihni < bg. otdihna (DEX, MDA), cu metateza d-h > h-d.

ODIHNI vb. IV. Refl. (Folosit și intranz.) 1. A întrerupe temporar o activitate pentru a-și recîștiga energia, pentru a se reface; a se afla, a fi în repaus. Dumnezeu... a șaptea zi odihni de toate. moxa, 346/36. Ieși... ca un plugariu în țarina sa să trudească, iară nu să odihnească. varlaam, c. 276, cf. 192. Să meargă acasă și să se odihnească pînă luni dimineața (a. 1640). gcr i, 89/36. Sîmbătă odihniră cum era porunca. n. test. (1648), 102^v/20, cf. st. lex. 164r¹/3. Ședzu să odihnească. dosoftei, v. s. noiembrie 133^r/15. De dimeneața pînă în sară nu odehni în țarină nemică. biblia (1688), 192²/41, cf. 2¹/26. Și ieșind Adriiaș den coliba ciobanului, s-au lăsat supt un brad să odihnească puțintel. n. costin, l. 593, cf. anon. car. Mihai Vodă și-au tras oastea îndărăpt și au odihnit cu toții. șincai, hr. ii, 259/25. [Un] bătrîn care să odihnește după munca sa. marcovici, d. 3/13. Să lăsăm pe Robinson ca să se odihnească pănă mîne. drăghici, r. 59/19. Iar cînd obositul, cuprins de fiori, Vrea să s-odihnească în poieni cu flori, Florile îndată se prefac în spinuri. alecsandri, p. iii, 246. Cînd pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. eminescu, o. i, 132. Acum deodată, pănă te-i mai odihni, ia furca în brîu. creangă, p. 5. Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă. caragiale, o. ii, 243. Să ne odihnim puțin, stăpîne. ispirescu, l. 6. Nu șezi oleacă pe brazdă? Te mai hodinești. săm. v, 568. De odinești oleacă, îmi trece și mie. delavrancea, o. ii, 252. Nu se poate să nu se odihnească măcar cîteva minute. rebreanu, r. i, 155. Am lăsat caii să se odihnească puțin. camil petrescu, u. n. 227. Eliberați de greaua povară a urcușului, plămînii se odihneau. bogza, c. o. 27. Ne odihnim, reluăm cercetările, încercăm, vedem, și dacă izbutim, foarte bine. baranga, i. 184. El au întrat în curte și s-au hodinit. sbiera, p. 23. De drum s-a fost obosit, Puțintel s-a hodinit. doine, 15. Fata babei... o pîra pe fata moșneagului cînd se mai hodinea și ea. șez. v, 65. Mai ședeți, să hodinim, Mai ședeți, să mai bem vin. Mat. folk. 1 248. Păltinior cu frunza lată, Mare ți-i umbra rotată, Ori mă lași un ceas subt ea Să odin cu mîndra mea. l. costin, m. b. 16. Unde Florean se hodinește, Iarbă bună nu mai crește. (Focul). gorovei, c. 152. ◊ Fig. Și au odihnit pămîntul patruzeci de ani. biblia (1688), 180¹/38. Ziua de mult trecuse; natura obosită... Se odihnea: nici zgomot, nici cel mai ușor vînt. alexandrescu, m. 25. Coșurile de încărcat se odihneau și ele, goale, răsturnate. bart, s. m. 59. Nici după ce s-a-ntemeiat amurgul, ninsoarea tot nu s-a hodinit, a lucrat înainte la războiul ei uriaș. v. rom. noiembrie 1953, 103. ♦ Tranz. (adesea fact.) A lăsa să stea la odihnă (1), a pune la repaus; a da, a oferi cuiva odihnă; p. ext. a adăposti, a găzdui pe cineva. Vreveri, părinte, să te eu în chilie me și să te odinesc? (a: 1692). gcr i, 304/30. După ce au sosit la locul ce se numește Vasterne, au odihnit oastea. șincai, hr. i, 225/12. Aș vrea să fiu... O perină pe care cu drag să-l odihnesc. macedonski, o. i, 269. La cantonul lui Dragomir, o căruță venită dinspre Ivești își hodinea caii. popa, v. 125. Războinicii albiți în furtunile bătăliilor își odihneau ciolanele trudite. sadoveanu, o. i, 9. Odihnim caii. camil petrescu, o. ii, 149. Și dreptatea lui tocmește Scaunul ce-l odihnește. teodorescu, p. p. 113. Omul acesta, de breasla lui ciubotar, i-a primit foarte bine, i-a ospătat și hodinit. șez. i, 260, cf. alr i 811/808, alr ii 5 668/682. ◊ Fig. Ia, să mai odihnesc oleacă aste bătrînețe! creangă, p. 24. Tot mai des își odihnea privirile asupra fetei. agîrbiceanu, a. 510. ◊ Refl. La o fată mare de crai... Acolo să lăcuiești, Acolo să te hodinești, Acolo să păstorești. Mat. folk. 1 597. ♦ A se opri (pentru puțin timp), a poposi. Vin pasările ceriului și odihnesc spre stîlpurele lui. coresi, ap. gcr i, 17/12. Nicolae Mavrocordat... au odihnit la fîntîna lui Radul Vodă. șincai, hr. iii, 251/23. Cîți drumari pe drum or trece Toți să beie apă rece; Toți ar bea și hodini Și bine ți-ar mulțămi! doine, 114. 2. (În practica agricolă din trecut, despre un teren) A sta, a rămîne necultivat, de obicei pe timp de un an, pentru a deveni mai productiv. Acealea se zic ogoare care într-un an se seamănă cu bucate de toamnă, într-altul cu bucate de primăvară și întru al treilea se lasă de odihnesc. economia, 19/12. Pămîntul cel obosit și vechiu... să se odihnească. i. ionescu, c. 33/8. 3. A se întrema, a se reface prin somn; a dormi. cf. palia (1581), ap. gcr i, 36/1. Și ziseră ba, în uliță vom odihni. biblia (1688), 12²/2. Te dai în laturi, într-un adăpost și te odihnești. neculce, l. 92. Lama s-au culcat să se odihnească. drăghici, r. 100/12. Dar poate, bietul, să se odihnească? Căci cum, a stîns lumînarea, odată se trezește că-i smuncește cineva perna de sub cap. creangă, p. 302. Noaptea asta nu ne odihnim noi de loc? caragiale, o. ii, 247. Îl puse într-o cămară să se odihnească nițel. ispirescu, l. 125. Oamenii mîncară cu toții și puseră capetele jos să se odihnească. sandu-aldea, u. p. 48. Zeus în patu-i, ...cînd este cuprins de dulcele somn, odihnește. murnu, i. 21. Sînt obosit, copii, nu mai pot... – Tocmai. Ar trebui să te duci să te odihnești. baranga, i. 181. Pîn’eram de nu iubeam, Unde mă culcam, dormeam; Dar acum, de cînd iubesc, Nu pot să mă odihnesc. jarnIk-bîrseanu, d. 12. Fă-ți numai o sapă, o lopată, un hîrleț, o greblă și apoi te culcă de te hodinește! sbiera, p. 159. Dar cum te hodiniși astă noapte, Stane? întrebă smeoaica. reteganul, p. iv, 19. Dorul mîndrei de n-ar fi, M-aș culca, m-aș hodini. doine, 55. Somn mi-e, maică, și-aș dormi Și n-am pat d-a odini! bibicescu, p. p. 13. Aș trăi, cum aș trăi, Nu pot, maică, odihni, De oracul broaștelor, De șuierul șerpilor. păsculescu, l.p. 228, cf. alr i 308/194, 283, 424, alr ii 3 233/682. Tătă ziua să cosim, Noaptea să ne hodinim. ant. Lit. pop. i, 145. ◊ Tranz. Expr. A odihni bucatele (sau mîncarea) = a se culca după masa de la amiază; a-și face siesta. Ceilalți mai rămîn oleacă sub răchită la umbră, să odihnească bucatele. creangă, a. 144. Cum stam... de-a curmezișul divanului, ca să mai odihnesc mîncarea de la prînz, deodată ușa se dă de perete. i. botez, b. i, 95. Boierul, cît de sărac, tot își odihnește bucalele după masă. zanne, p. iv, 279. 4. (Mai ales în limbajul bisericesc) A dormi somnul de veci, a fi mort; a zăcea în mormînt. cf. dosoftei, v. s. noiembrie 167^v/23. Sub o cruce tristă, Vesela artistă Odihnește-acuma singură-n mormînt. alecsandri, p. i, 229. Sînt cincisprezece ani de cînd eram la această masă cu... mai mulți alții cari odihnesc acuma cu toții.contemporanul, ii, 220. Vînturile duioase ale toamnei treceau printre mormintele tăcute și frunzele galbene foșneau. Iar străinul se odihnea sub glii. sadoveanu, o. i, 111. ♦ Tranz. fact. A da cuiva odihnă veșnică. Cînd din lume mi-i duce, Mă vei odihni cu dulce. dosoftei, ps. 19/16. Pre răposații robii tăi odihneaște-i. mineiul (1776), 203^r2/12. De acolo să-l odihniți în locul unde m-a rugat robul meu Vasile. marian, i. 185. Părintele cînta: Hodinește, Doamne, pre robul tău. t. popovici, se. 72. Bucata de pămînt ce l-a crescut pe el și pe părinții lui, aceea trebuie să-l și odihnească. sevastos, n. 73, cf. alrm ii/i h 223/141. ◊ Expr. Domnul (sau Dumnezeu să) îl odihnească (în pace), formulă prin care se invocă îndurarea lui Dumnezeu pentru cei morți. Creștinul ista, Domnu-l odihnească! alecsandri, p. i, 41. Dumnezeu să odihnească pe moș Țandură și pe tovarășul său. creangă, a. 16. Mă știu ce copil sărac și umil am fost, necăpătînd de la răposații mei părinți – Dumnezeu să-i odihnească! – decît sănătate. caragiale, o. vii, 299. Era un călugăr... da a murit de mult... Dumnezeu să-l odihnească! galaction, o. 40, cf. h ii 120, alrm ii/i h 223/141. 5. (Învechit) A se potoli, a se calma, a se liniști; a avea liniște, pace (din partea cuiva); a se astîmpăra. Eu mă voiu duce în rai și de acolo voi aduce oareșce. Vedea-veri și te veri odihni (a. 1600-1625). gcr i, 63/32. S-au odihnit și s-au mulțămit, după giudecata dumilorsale (a. 1779). uricariul, xxi, 393. Și iarăș nu se odihni domnul nici cu aceasta (sfîrșitul sec. xviii). let. iii, 263/5. În iarna aceasta încă nu s-au odihnit turcii de Mihai Vodă. șincai, hr. ii, 256/16. De atunci neîncetat văd capul acela și mi-e tot frică! Nu pot să mă odihnesc. negruzzi, s. i, 147. Adevărat copil năzdrăvan! Din pricina lui nu se puteau odihni cinci mahalale. bacalbașa, s. a. 37. Cînd eram copilaș mic... Nu mă hodineam nimic. Mat. folk. 377. ◊ Fig. Filosofia caută tăceare și să odihneaște în privirea lucrurilor, dară ritorica va să tune și cu limba. molnar, ret. 55/16. ◊ Tranz. Va cînta întru alăuta lui și te va odihni. biblia (1688), 207¹/44. Îl odihni ca să nu aibă nici o grijă. mineiul (1776), 34^v2/10. Ciobanu... dulăi odihnea, Pe gînduri cădea. teodorescu, p. p. 435. ♦ A fi mulțumit, satisfăcut, împăcat (cu ceva). Iar cînd vreo parte cu hotârîtura dumnia voastră nu s-ar odihni, să le dați zi de soroc să vie la divan (a. 1778). uricariul, xvi, 128. Pentru domniea acestui domn, ...ne vom odihni cu vorba istoriei (sfîrșitul sec. XVIII), let. iii, 183/22. Iar fiind pricina într-alt chip și nu să va odihni vreo parte, să-i sorocească la divan (a. 1822). doc. ec. 254. ◊ Tranz. [Cel osîndit] de o va odihni cu mulțumită și fără de vîrteală hotărîrea judicății, nu mai rămîne a se osîndi la judicata cea viitoare. odobescu, s. i, 275. 6. A se sprijini, a se rezema. Privea umerii lui lați și abia-și stăpîni dorința de a-și pune mîna să se hodinească pe ei. agîrbiceanu, l. t. 317. Hod’in pi-un cot. alr ii/i h 98/836. ◊ Tranz. Văzu cum își odihnește femeia lui brațele pe brațele lui Tănase. rebreanu, nuv. 45, cf. vasiliu, c. 69. 7. Fig. A sta undeva, a-și avea locul, a fi situat undeva. cf. gcr i, 66/22, dosoftei, ps. 14/3, 36/6. Tăcerea se odihnea pe buzele muritorilor. marcovici, c. 106/8. Căsuța lor odihnește ceva mai la o parte. dunăreanu, ch. 103. La lumina verde, concentrată de abajur, se odihnea sub lampă un roman. bassarabescu, s. n. 146. Negurile Moldovei odihneau încă pe ape, totuși, pe ici pe colo, undele clipeau în lumina zorilor. sadoveanu, o. i, 226. În scara șelei, ...în locul cizmei lustruite... hodinea lat o opincă măroaie. galan, z. r. 215. Aparate de măsurat... odihnesc în rafturile magaziilor. scînteia, 1960, nr. 4 850. – prez. ind.: odihnesc. – Și: (popular) hodini (prez. ind. și hodin, accentuat și hodin), (regional) odini (prez. ind. și: odin), odicni (alrm ii/i h 153), odigni (alr ii 5 668/727), hodigni (alr i 811/798), hudini (ib. 811/339), (neobișnuit) odehni, odeni (teodorescu, p. p. 362) vb. IV. – Din bg. отдихна.