10 definiții pentru năruit

Explicative DEX

NĂRUIT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.

NĂRUIT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.

năruit, ~ă a [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 17/33 / Pl: ~iți, ~e / V: (reg) ~roit / E: nărui] 1 Dărâmat. 2 (Spc; d. construcții) Ruinat.

NĂRUIT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărîmat, prăbușit, surpat, prăvălit; (despre construcții) ruinat, dărăpănat. Prin șuri, pe sub șopruri, pe prispe năruite, se îngrămădeau strîns unii în alții. CAMILAR, N. I 10. Un munte năruit astupă valea de-a curmezișul. VLAHUȚĂ, O. AL. II 33. ◊ Fig. Petre privea lung fața năruită a bătrînului boier. REBREANU, R. II 201. Nu mai răscoli cenușa năruitelor povești! VLAHUȚĂ, O. AL. 34. Infirmi năruiți, otrăviți prin influența corozivă a vitriolului. ALECSANDRI, S. 7.

năroit, ~ă a vz năruit

Sinonime

NĂRUIT adj. 1. v. dărâmat. 2. căzut, prăbușit, prăvălit, răsturnat. (Un gard ~.)

NĂRUIT s. v. prăbușire.

NĂRUIT adj. 1. dărăpănat, dărîmat, prăbușit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O veche construcție ~.) 2. căzut, prăbușit, prăvălit, răsturnat. (Un gard ~.)

NĂRUIT s. cădere, dărăpănare, dărîmare, dărîmat, năruire, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unui zid.)

Regionalisme / arhaisme

NĂRUIT adj. (Mold.) Dărîmat, surpat, prăbușit; ruinat. Care nume și pe o peatră de s-au aflat la o cetate năruită la Galați am cetit-o latinește. M. COSTIN. Etimologie: nărui. Vezi si nărui, năruitură.

Tezaur

NĂRUIT, -Ă adj. Dărîmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. Care nume și pe o peatră ce s-au aflat la o cetate năruită la Galați am cetit-o latinește. m. costin, let. i, 17/33. Se și văd aici gropi, găuri năruite. i. ionescu, p. 347. Trecu prin hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite și urcă iute scările. eminescu, n. 38. Treceam înainte... pe o cărare îngustă ce ducea mereu în sus, năruită pe alocurea. id. G. p. 102. Deodată vezi înaintea trenului că drumul se închide, un munte năruit astupă valea de-a curmezișul. vlahuță, d. 51. Din puncte bănuim tranșeea lor: Pe lîngă podul sfărîmat..., Pe după colțul năruit al morii. camil petrescu, v. 67. Dorm în scorburi, în tufișe, în palate năruite... eftimiu, î. 42. O pîrîitură de acoperiș năruit m-a făcut să mă strîng... într-un gest instinctiv de apărare. G. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 213. S-a oprit... la un anume zid de bisericuță năruită și pustie. c. petrescu, a. r. 48. Lîngă zidurile năruite ale cetății se află cavourile lor de marmoră. bogza, c. o. 189. Prin șuri, pe sub șopruri, pe prispe năruite, se îngrămădeau strîns unii in alții, dîrdîind în așteptarea somnului. camilar, n. i, 10. Dincolo de șosea, peste un acoperiș năruit, cîmpia... se clădea către orizont în fîșii nesigure. galan, b. ii, 40. Locuri năroit’e. alr sn iii h 820/102. (Fig.) Infirmi năruiți, otrăviți prin influența corosivă a vitriolului. alecsandri, s. 7. Nu mai răscoli cenușa năruitelor povești! vlahuță, o. a. i, 34. Petre privea lung fața năruită a bătrînului boier. rebreanu, r. ii, 201. ◊ (Substantivat) Clătinat, [turnul] se răstoarnă și-n vuiet căzînd năruitul, Mii cutropite de greci le-ngroapă-n grozava ruină. coșbuc, ae. 40. – pl.: năruiți, -te. – Și: (regional) năroit, -ă adj.v. nărui.

Intrare: năruit
năruit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năruit
  • năruitul
  • năruitu‑
  • nărui
  • năruita
plural
  • năruiți
  • năruiții
  • năruite
  • năruitele
genitiv-dativ singular
  • năruit
  • năruitului
  • năruite
  • năruitei
plural
  • năruiți
  • năruiților
  • năruite
  • năruitelor
vocativ singular
plural
năroit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năroit
  • năroitul
  • năroi
  • năroita
plural
  • năroiți
  • năroiții
  • năroite
  • năroitele
genitiv-dativ singular
  • năroit
  • năroitului
  • năroite
  • năroitei
plural
  • năroiți
  • năroiților
  • năroite
  • năroitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năruit, năruiadjectiv

  • 1. Dărâmat, prăbușit, prăvălit, surpat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un munte năruit astupă valea de-a curmezișul. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
    • format_quote figurat Petre privea lung fața năruită a bătrînului boier. REBREANU, R. II 201. DLRLC
    • format_quote figurat Nu mai răscoli cenușa năruitelor povești! VLAHUȚĂ, O. A. I 34. DLRLC
    • format_quote figurat Infirmi năruiți, otrăviți prin influența corozivă a vitriolului. ALECSANDRI, S. 7. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Despre construcții: dărăpănat, ruinat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Prin șuri, pe sub șopruri, pe prispe năruite, se îngrămădeau strîns unii în alții. CAMILAR, N. I 10. DLRLC
etimologie:
  • vezi nărui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.