10 definiții pentru năruit
Explicative DEX
NĂRUIT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.
NĂRUIT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năruit, ~ă a [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 17/33 / Pl: ~iți, ~e / V: (reg) ~roit / E: nărui] 1 Dărâmat. 2 (Spc; d. construcții) Ruinat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂRUIT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărîmat, prăbușit, surpat, prăvălit; (despre construcții) ruinat, dărăpănat. Prin șuri, pe sub șopruri, pe prispe năruite, se îngrămădeau strîns unii în alții. CAMILAR, N. I 10. Un munte năruit astupă valea de-a curmezișul. VLAHUȚĂ, O. AL. II 33. ◊ Fig. Petre privea lung fața năruită a bătrînului boier. REBREANU, R. II 201. Nu mai răscoli cenușa năruitelor povești! VLAHUȚĂ, O. AL. 34. Infirmi năruiți, otrăviți prin influența corozivă a vitriolului. ALECSANDRI, S. 7.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năroit, ~ă a vz năruit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
NĂRUIT adj. 1. v. dărâmat. 2. căzut, prăbușit, prăvălit, răsturnat. (Un gard ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂRUIT s. v. prăbușire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂRUIT adj. 1. dărăpănat, dărîmat, prăbușit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O veche construcție ~.) 2. căzut, prăbușit, prăvălit, răsturnat. (Un gard ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂRUIT s. cădere, dărăpănare, dărîmare, dărîmat, năruire, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unui zid.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
NĂRUIT adj. (Mold.) Dărîmat, surpat, prăbușit; ruinat. Care nume și pe o peatră de s-au aflat la o cetate năruită la Galați am cetit-o latinește. M. COSTIN. Etimologie: nărui. Vezi si nărui, năruitură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NĂRUIT, -Ă adj. Dărîmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. Care nume și pe o peatră ce s-au aflat la o cetate năruită la Galați am cetit-o latinește. m. costin, let. i, 17/33. Se și văd aici gropi, găuri năruite. i. ionescu, p. 347. Trecu prin hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite și urcă iute scările. eminescu, n. 38. Treceam înainte... pe o cărare îngustă ce ducea mereu în sus, năruită pe alocurea. id. G. p. 102. Deodată vezi înaintea trenului că drumul se închide, un munte năruit astupă valea de-a curmezișul. vlahuță, d. 51. Din puncte bănuim tranșeea lor: Pe lîngă podul sfărîmat..., Pe după colțul năruit al morii. camil petrescu, v. 67. Dorm în scorburi, în tufișe, în palate năruite... eftimiu, î. 42. O pîrîitură de acoperiș năruit m-a făcut să mă strîng... într-un gest instinctiv de apărare. G. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 213. S-a oprit... la un anume zid de bisericuță năruită și pustie. c. petrescu, a. r. 48. Lîngă zidurile năruite ale cetății se află cavourile lor de marmoră. bogza, c. o. 189. Prin șuri, pe sub șopruri, pe prispe năruite, se îngrămădeau strîns unii in alții, dîrdîind în așteptarea somnului. camilar, n. i, 10. Dincolo de șosea, peste un acoperiș năruit, cîmpia... se clădea către orizont în fîșii nesigure. galan, b. ii, 40. Locuri năroit’e. alr sn iii h 820/102. (Fig.) Infirmi năruiți, otrăviți prin influența corosivă a vitriolului. alecsandri, s. 7. Nu mai răscoli cenușa năruitelor povești! vlahuță, o. a. i, 34. Petre privea lung fața năruită a bătrînului boier. rebreanu, r. ii, 201. ◊ (Substantivat) Clătinat, [turnul] se răstoarnă și-n vuiet căzînd năruitul, Mii cutropite de greci le-ngroapă-n grozava ruină. coșbuc, ae. 40. – pl.: năruiți, -te. – Și: (regional) năroit, -ă adj. – v. nărui.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de claudiacaraiman
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
năruit, năruităadjectiv
- 1. Dărâmat, prăbușit, prăvălit, surpat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un munte năruit astupă valea de-a curmezișul. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
- Petre privea lung fața năruită a bătrînului boier. REBREANU, R. II 201. DLRLC
- Nu mai răscoli cenușa năruitelor povești! VLAHUȚĂ, O. A. I 34. DLRLC
- Infirmi năruiți, otrăviți prin influența corozivă a vitriolului. ALECSANDRI, S. 7. DLRLC
-
- Prin șuri, pe sub șopruri, pe prispe năruite, se îngrămădeau strîns unii în alții. CAMILAR, N. I 10. DLRLC
-
-
etimologie:
- nărui DEX '98 DEX '09