netrebnicie sf [At: ANTIM, P. 4 / Pl: (5) ~ii / E: netrebnic + -ie] (Înv) 1 Lipsă de valoare. 2 Lipsă de folos Si: inutilitate. 3 Umilință. 4 Incapacitate. 5 Ticăloșie. 6 (Pex) Faptă ticăloasă. 7 (Nob) Viciu.

NETREBNICIE, netrebnicii, s. f. Ticăloșie, răutate; (concretizat) faptă netrebnică (1).

NETREBNICIE ~i f. Fel de a fi al celui netrebnic; comportare de om netrebnic; nemernicie; josnicie. /netrebnic + suf. ~ie

netrebnicie f. starea celui netrebnic.

netrebnicíe f. Defectu de a fi netrebnic.

netrebnicie (înv.) (desp. ne-treb-) s. f., art. netrebnicia, g.-d. art. netrebniciei; (fapte) pl. netrebnicii, art. netrebniciile (desp. -ci-i-)

netrebnicie (înv.) (ne-treb-) s. f., art. netrebnicia, g.-d. art. netrebniciei; (fapte) pl. netrebnicii, art. netrebniciile

netrebnicie s. f. (sil. -treb-), art. netrebnicia, g.-d. art. netrebniciei; (fapte) pl. netrebnicii, art. netrebniciile

NETREBNICIE s. v. ticăloșie.

NETREBNICIE s. v. incapacitate, ineficacitate, ineficiență, inutilitate, neputință, slăbiciune, zădărnicie.

NETREBNICIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, nemernicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie.

netrebnicie s. v. INCAPACITATE. INEFICACITATE. INEFICIENȚĂ. INUTILITATE. NEPUTINȚĂ. SLĂBICIUNE. ZĂDĂRNICIE.

netrebnicie, netrebnicii, 1. (înv.) lipsă de valoare, de folos, de utilitate, de însemnătate; inutilitate. 2. (înv.) umilință, smerenie; incapacitate, neputință. 3. (pop.) ticăloșenie, nemernicie; faptă ticăloasă, mârșavă. 4. (înv.) nebunie. 5. (reg.) cusur, viciu.

NETREBNICIE s. f. 1. (Învechit) Lipsă de valoare, de folos, de utilitate, de însemnătate; inutilitate. cf. lb. [Această vorbă] arată netrebnicia lucrurilor după ce le-a trecut vremea. I. GOLESCU, ap. TDRG, cf. HELIADE, O. II, 352, POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF. 2. (Învechit) Umilință, smerenie; p. ext. (sens curent) incapacitate, neputință (3). Dumnezeu n-au căutat la micșorarea și netrebnicia mea, nu s-au uitat la sărăcia și la streinătatea mea, n-au socotit prostia și neștiința mea, ci au căutat la bogăția și noianul bunătății sale. antim, p. 4. 3. Ticăloșie, nemernicie (3); faptă ticăloasă, mîrșavă; (învechit) nebunie (1). Nepriceaperea și netrebnicia nasc împărechieri și între rudenii. antim, ap. gcr ii, 5/37. Să nu cuteze nimine prin netrebnicie și nelegiuire să între cu obrăznicie în cutezeri ca aceste (a. 1804). uricariul, iii, 60. Netrebnicia și mișelătatea nu se pot afla la un mexican. ar (1829), 163¹/48, cf. costinescu. ♦ (Neobișnuit) Cusur, viciu. Trei netrebnicii curînd te lasă gol... pofta nesățioasă, băutura piste măsură șî cărțile de joc. zanne, p. viii, 409. – pl.: (3) netrebnicii. – Netrebnic + suf. -ie.