NEREGULĂ, nereguli, s. f. 1. Lipsă de regulă, de rânduială; dezordine. 2. (De obicei la pl.) Lipsă de exactitate, nerespectare a regulilor; încălcare a legii; abatere, incorectitudine. – Pref. ne- + regulă.

neregulă sf [At: PAS, Z. I, 112 / Pl: ~li / E: ne- + regulă] (Mpl) 1 Încălcare a legii Si: contravenție, (înv) neorânduială (5). 2 (Spc) Incorectitudine în administrarea unei gestiuni. 3 (Pgn) Dezordine.

NEREGULĂ, nereguli, s. f. 1. Lipsă de regulă, de rânduială; dezordine. 2. (De obicei la pl.) Lipsă de exactitate, nerespectare a regulilor; încălcare a legii; spec. incorectitudine în administrarea unei gestiuni. – Ne- + regulă.

NEREGULĂ, nereguli, s. f. 1. Lipsă de regulă, dezordine, neorînduială. Neregulă în cameră. 2. Lipsă de exactitate, nerespectarea regulilor, neconformitate cu situația reală în scriptele unei gestiuni (provenită din neglijență sau din necinste). Nereguli în registre.

NEREGULĂ ~i f. (negativ de la regulă) mai ales la pl. Încălcare a legii. /ne- + regulă

neregulă f. 1. neorânduială; 2. fig. dezordine morală.

nerégulă f., pl. e. Neorînduĭală, dezordine, lipsă de regulă.

neregulă s. f., g.-d. art. neregulii; pl. nereguli

neregulă s. f., g.-d. art. neregulii; pl. nereguli

neregulă s. f., g.-d. art. neregulii; pl. nereguli

NEREGULĂ s. 1. v. dezordine. 2. abatere, incorectitudine. (S-au comis unele ~i.)

NEREGULĂ s. f. Negativ al lui regulă. cf. barbu, ș. n. 120, graiul, i, 203. ♦ (De obicei la pl.) Încălcare a legii, neorînduială (1); spec. incorectitudine în administrarea unei gestiuni. Născocirea a luat sfîrșit... ofițeri și civili, ajungînd pe mîna judecătorilor pentru nereguli. pas, z. i, 112. – Pl.: nereguli. – Pref. ne- + regulă.