NEMĂRGINIT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit.

nemărginit, ~ă [At: AETHIOPICA, 50^r/21 / V: (rar) ~genit / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + mărginit] 1 a Care nu are margini Si: (înv) nescris (3). 2 a Care se întinde la infinit. 3 a (Pex) Foarte lung. 4 a (Pex) Foarte mare. 5 a (Pex) Foarte numeros. 6 sn Nemărginire (2). 7 a (Nob) Interminabil. 8 a Care nu cunoaște limite în intensitate Si: extrem, imens, nețărmurit (6), (înv) necovârșit (4). 9 a (Înv; fig) Liber de orice constrângere Si: neîngrădit (3). corectat(ă)

NEMĂRGINIT I. adj. Care n’are nici o margine, nici un hotar, care se întinde fără sfîrșit. II. adv. Foarte, din cale afară, extrem. III. sbst. Nemărginire, infinit [mărginit].

NEMĂRGINIT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Ne- + mărginit.

NEMĂRGINIT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. Care nu are margini, nelimitat, fără capăt; p. ext. fără număr, infinit. Soarele asfințise... și împrăștia o lumină dulce pe întinderile nemărginite. SADOVEANU, O. VII 24. Nemărginită se întindea... Balta Dunării. CAMIL PETRESCU, N. 63. Vede ieșind dintr-o pădure-n depărtare cele șepte iepe alungate de un roi nemărginit de țințari. EMINESCU, N. 20. ◊ Fig. Pe șesuri și-n văi era o tăcere nemărginită. SADOVEANU, O. VI 11. Simt frămîntată-n urlete păgîne Nemărginita lumilor durere. GOGA, C. P. 145. Toată ființa lui respira o nemărginită bunătate. VLAHUȚĂ, O. AL. II 11.

nemărginit a. fără de margini. ║ n. infinitul. ║ adv. extrem: nemărginit de bun.

nemărginít, -ă adj. Fără margine, infinit. S.n. pl. urĭ. Infinit. Adv. Nemărginit de bun.

nemărgenit, ~ă a vz nemărginit

nemărginit adj. m., pl. nemărginiți; f. nemărginită, pl. nemărginite

nemărginit adj. m., pl. nemărginiți; f. nemărginită, pl. nemărginite

nemărginit adj. m., pl. nemărginiți; f. sg. nemărginită, pl. nemărginite

NEMĂRGINIT s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nesfârșire, nesfârșit, vastitate. (~ul câmpiei.)

NEMĂRGINIT adj. 1. colosal, enorm, imens, nemăsurat, nesfârșit, vast, (livr.) incomensurabil. (O suprafață ~.) 2. v. imens. 3. complet, deplin, desăvârșit, infinit, total, (fig.) orb. (Are o încredere ~ în el.)

NEMĂRGINIT adj. 1. colosal, enorm, imens, nemăsurat, nesfîrșit, vast, (livr.) incomensurabil. (O suprafață ~.) 2. imens, infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemăsurat, nesfîrșit, nețărmurit, (rar) ilimitat. (Orizont ~.) 3. complet, desăvîrșit, infinit, total, (fig.) orb. (Are o încredere ~ în el.)

NEMĂRGINIT s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nesfîrșire, nesfîrșit, vastitate. (~ cîmpiei.)

Nemărginit ≠ mărginit