nebunește av [At: CORESI, L. 382/2 / E: nebun + -ește] 1 (Înv) Fără dreptate. 2 (Înv) Fără temei. 3 Din cauza nesocotinței, nechibzuielii. 4 Fără judecată dreaptă Si: orbește, prostește. 5 În mod cu totul exagerat. 6 Foarte tare. 7 Foarte mult. 8 (Pe lângă verbe de mișcare) Foarte repede.

NEBUNEȘTE adv. 1. În mod necugetat, nesocotit, nesăbuit; orbește. Am pierdut nebunește giumătate din ostașii noștri. ALECSANDRI, T. II 16. Cîtu-i viața înflorită, o cheltuim nebunește. RUSSO, O. 49. 2. (Cu valoare de superlativ) În mod excesiv, din cale-afară, foarte tare, foarte mult. Copilul se trudi nebunește, din răsputeri, să-l smulgă de acolo. DUMITRIU, V. L. 12. Umbra roților și a cailor se prelungea departe, pe întinsul alb al șoselei, fugind nebunește înaintea lor. BASSARABESCU, S. N. 138.

NEBUNEȘTE adv. 1) În mod nebunesc; nesocotit; nechibzuit. 2) În mod excesiv; peste măsură; foarte tare. 3) Foarte repede. /nebun + suf. ~ește

nebunéște adv. Ca nebuniĭ: a mîna caiĭ nebunește.

nebunește adv.

NEBUNEȘTE adv. orbește, prostește. (Se aruncă ~ înainte.)

NEBUNEȘTE adv. orbește, prostește. (Se aruncă ~ înainte.)