mușcat², ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: mușca] Care a fost sfâșiat, rupt, rănit prin mușcare.

mușcat adj. m., pl. mușcați; f. sg. mușcată, pl. mușcate

mușcat s.n. 1 mușcare, mușcătură¹. 2 (art.; bot.) mușcatul-dracului = a Scabiosa columbaria și Scabiosa lucida; <reg.> felfe, floarea-văduvei (v. floare), sipică, tătăișă-albă (v. tătăișă¹), <înv.> văduviță; b (reg.) v. Ruin. Ruin-alb (Succisa pratensis); (reg.) mușcatul-broaștei = mușcatul-broaștelor v. Iarba-broaștei (v. iarbă) (Hydrocharis morsus-ranae).

MUȘCAT², -Ă adj. Care a fost sfîșiat, rupt, rănit prin mușcare. Cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 229, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. Buzele cărnoase, mușcate și vopsite cu carmin. REBREANU, NUV. 6. ◊ F i g. Cu pălăria de paie, lată și mușcată zdrențe de jur-împrejur . . . , trecea repede pe ulițele satelor, dînd binețe tuturor, id. ib. 199. – Pl.: mușcați, -te. – V. mușca.

MUȘCAT⁵, -Ă adj. v. mășcat.

MUȘCAT³ aj. invar. v. muscat¹.