5 definiții pentru murguire
Explicative DEX
murguire sf [At: COD. VOR. 60/5 / Pl: ~ri / E: murgui1] (Înv) Mustrare.
murguĭésc v. intr. (ung. murrogni. V. morocănesc). Vechĭ. Mormăĭ, protestez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
murgui (-esc, -it), vb. – A murmura. Probabil din mag. murrogni (Scriban). Sec. XVI, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
murgui, murguiesc, vb. IV (reg.) a bombăni contra cuiva, a protesta, a cârti.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MURGUIRE s. f. (Învechit) Faptul de a m u r g u i1. Striirii iubiți, urulu alaltu, fără murrguire (f ă r î m u s t r a r e N. TEST. 1648). COD. VOR. 160/5, cf. IORGA, L. R. 30. – V. murgui1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: murguire
murguire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||