moldă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: mul~ / E: ger Molde] 1 (Reg) Albie. 2 (Olt) Vas de lemn în care se scurge mustul la cramă Si: (reg) curătoare. 3 (Reg) Ladă în care curge făina din vrană la moară. 4 (Reg) Carapace a broaștei țestoase. 5 (Reg) Cap lățit al cuiului.

MOLDĂ, molde, s. f. (Regional) Albie, covată, postavă. ♦ Vas în care se scurge vinul după ce au fost presați strugurii.

moldă f. postavă mare (în Oltenia). [V. muldă].

móldă f., pl. e (germ. mulde). Trans. Olt. Arg. Covată, căpistere. – În Trans. și muldă.

muldă sf vz moldă

múldă, V. moldă.

moldă (reg.) s. f., g.-d. art. moldei; pl. molde

moldă (reg.) s. f., g.-d. art. moldei; pl. molde

moldă s. f., g.-d. art. moldei; pl. molde

moldă (molde), s. f. – Copaie, covată, albie. – Var. muldă. Germ. Mulde (Tiktin). În Trans. și Olt.

MOLDĂ s. v. adăpătoare, albie, copaie, covată, jgheab, troacă, uluc.

moldă s.f. (reg.) 1 (vinificație) <reg.> curătoare. În moldă se scurge mustul la cramă. 2 v. Adăpătoare. Jgheab. Troacă. Uluc. 3 (gosp.) v. Albie¹. Copaie. Covată. Troacă. 4 (zool.; la broasca-țestoasă) v. Carapace.

moldă s. v. ADĂPĂTOARE. ALBIE. COPAIE. COVATĂ. JGHEAB. TROACĂ. ULUC.

MOLDĂ s. f. 1. (Regional) Albie; troacă. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Căpestere, covată și moldă. I. GOLESCU, C. După rasol. . . chemătorii cu vreo soră or mai de aproape rudă a ginerelui mergea la cuptor cu molda, de aducea friptura. PITIȘ, ȘCH. 153. [La clocireá icrelor] mai putem întrebuința șanțuri, bulboci, bazinuri, albii, molde. ATILA, P. 157. [Clocitoarea icrelor] constă din două sau mai multe molde (jgheaburi, troci, adăpători, albii) mari. id. ib. 159. Frasinul și paltinul servește pentru facerea de molde. H XVI 9. O moldă plină cu ouă. CIAUȘANU, V. 180. Pînea coaptă o așază în moldă. CHEST. VIII 25/18. Slănina se sărează și se așază într-o moldă. ib. 41/18. Picioare pentru moldă. ALR II 3 991/130. 2. (Prin Olt.) Vas de lemn în care se scurge mustul la cramă; (regional) curătoare. Cf. ALR II 6132/812, VÎRCOL, V. 96. 3.(Regional) Ladă în care curge făina din vrană la moară. Coș sau moldă, între părțile morii. H II 322, cf. XVII 123, 235, VÎRCOL, V. 96. Făina, ieșind dintre pietri, curge pe chiscoaie în moldă sau troacă. PĂCALĂ, M. R. 468, cf. com. din SĂLIȘTE-SIBIU. 4. (Regional) Carapacea broaștei țestoase (Fîntîna-Rupea). ALR I 1178/164. 5. (Regional) Floarea cuiului. Ce mică este molda la cuiele astea. Com. din BAIA DE ARIEȘ- ABRUD. – Pl.: molde.-Și: múldă s. f. LB, DDRF, ȘĂINEANU, D. U. – Din germ. Molde.