moderație sf [At: MOLNAR, I. 327/4 / V: (rar) ~iune sf / Pl: (rar) ~ii / E: lat moderatio, fr modération, it moderazione] 1 Cumpătare în manifestări, în felul de a trăi etc. Si: echilibru, moderanță (1). 2 Comportament care reflectă moderantismul (1) Si: moderanță (2). 3 Diminuare.

MODERAȚIE s. f. Însușirea de a fi moderat, atitudine moderată; cumpătare, măsură, lipsă de exagerare.

MODERAȚIE s.f. Însușirea de a fi moderat; cumpătare, măsură. [Gen. -iei, var. moderațiune s.f. / cf. lat. moderatio, fr. modération, it. moderazione].

MODERAȚIE s. f. însușirea de a fi moderat; cumpătare. (< fr. modération, lat. moderatio, it. moderazione)

MODERAȚIE f. Comportament lipsit de orice exces; purtare moderată; rigorism. [G.-D. moderației; Sil. -ți-e] /<lat. moderatio, ~onis, fr. modération, it. moderazione^[1]

moderațiune sf vz moderație

MODERAȚIUNE s.f. v. moderație.

moderați(un)e f. 1. virtute ce constă în a păzi o măsură înțeleaptă în toate; 2. caracterul lucrului depărtat de orice exces: răspuns plin de moderațiune.

*moderațiúne f. (lat. moderátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a te modera, cumpătare: moderațiunea prețurilor. – Și -áție.

!moderație (desp. -ți-e) s. f., art. moderația (desp. -ți-a), g.-d. moderații, art. moderației

moderație (-ți-e) s. f., art. moderația (-ți-a), g.-d. art. moderației; pl. moderații, art. moderațiile (-ți-i-)

moderație s. f. (sil. -ți-e), art. moderația (sil. -ți-a), g.-d. art. moderației; pl. moderații, art. moderațiile (sil. -ți-i-)^[1]

moderație

MODERAȚIE s. v. chibzuială.^[1]

MODERAȚIE s. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)

MODERÁȚIE s. f. Însușirea de a fi moderat. 1. Cumpătare, măsură (în manifestări, în felul de a trăi etc.). V. e c h i l i b r u. Sparta avea moderație destulă. MOLNAR, I. 327/4, cf. AR (1829), 58¹/46. Moderația sau cumpătarea și blîndeța fac aceea ce nu poate face forța (sîla). SĂULESCU, Î. 67/17, cf. STAMATI, D. Respectul ce fiecare cetățean trebuie să poarte corpurilor legiuitoare, chiar cînd ele sînt desființate, îmi impune datoria moderațiunii. KOGĂLNICEANU, s. a. 133, cf. polizu, costinescu. Moderațiunea vocei, gestului, lm. îmi permiteți să spun ... cu toată moderația în expresie, maiorescu, d. ii, 252, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Cu moderația nu pot face nimic: abstinența e mai ușoară. SADOVEANU, O. IX, 139. Cam aici e buba ! – replică cu amestec de energie și moderațiune Mihai Petrovici. VORNIC, P. 143. ♦ Atitudine caracteristică moderaților (II), comportament care reflectă moderantismul. Bălcescu se lovește de moderația nefastă a lui Heliade și a burgheziei. CONTEMP. 1948, nr. 108, 11/5. 2. Reducere, diminuare, micșorare. Moderația dorințelor înavuțește. NEGULICI. Sîmțim aceasta la moderația temeiurilor. . . criticilor. RUSSO, S. 80, cf. PONTBRIANT, D. – Pl.: (rar) moderații. – Și: (rar) moderațiúne s. f. – Din lat. moderatio, fr. modération, it. moderazione.