mesel s [At: T. PAPAHAGI, M. 87 / Pl: nct / E: mg meszely „halbă, țap”] (Mar; Trs) 1 Măsură pentru lichide. 2 Vas din care ciobanii beau apă și lapte. 3 Pahar.

MESEL s. v. pahar.

mesel subst. (reg.) v. Pahar.

mesel s. v. PAHAR.

mésel, s.n. (reg.) 1. Cană mică de tinichea. 2. (înv.) Măsură pentru lichide, ieșită din uz: „Nu dau mesel de pălincă / Pentru o holdă de cânepă” (Bârlea, 1924, II: 254). – Din magh. meszely „halbă, țap” (MDA); din germ. Mässerl (Țurcanu, 2005).

mesel, s.n. – (reg.) Cană mică de tinichea (Lenghel, 1979). Măsură pentru lichide, ieșită din uz (Bârlea, 1924): „Nu dau mesel de pălincă / Pentru o holdă de cânepă” (Bârlea, 1924, II: 254). – Din magh. meszely „halbă, țap” (MDA); din germ. Mässerl (Țurcanu, 2005).

mesel, s.n. – (înv.) Cană mică de tinichea (Lenghel 1979). Măsură pentru lichide, ieșită din uz (Bârlea 1924): „Nu dau mesel de pălincă / Pentru o holdă de cânepă” (Bârlea 1924 II: 254). – Din magh. meszely „halbă, țap” (MDA); Din germ. Mass „măsură”, Mässerl (Țurcanu 2005).

MÉSEL subst. (Maram. și estul Transilv.) Măsură pentru lichide (BÎRLEA, C. P. 278); vas din care ciobanii beau apă și lapte (CHEST. V 131/92); pahar (T. PAPAHAGI, M. 225). Nu dau mesel de palincă Pentru-o holdă de cînepă. BÎRLEA, C. P. 278. Câ-i crîzma-mpăratului, Că îț ia șî taleru, Mesălu șî galbenu. T. PAPAHAGI, M. 87. - Pl.: ? – Din magh. meszely „litră, halbă, țap”.