mers², mearsă a [At: BIBLIA (1688), 120¹/19 / Pl: merși, ~e / E: merge] (Înv) 1 Care s-a deplasat. 2 Care a plecat de undeva. 3 Care s-a dus undeva. 4 (D. drum) Care a fost parcurs. 5 Care s-a mutat în alt loc.

mers (= plecat) adj., pl. merși; fem. mearsă, pl. merse

mers s.n. I 1 deplasare, mergere, mișcare, umblet, <rar> ambulație, mergătură, <pop.> umblătură, <înv.> deplasament, marș, merset. Mersul pe jos după masă este recomandat de medic. 2 circulație, umblet, <pop.> purtare. Treptele s-au tocit de la mersul pe ele. 3 (adesea urmat de determ. care arată felul) călcătură, mișcare, pas², pășire, pășit, umblat¹, umblet, <rar> picior, <înv. și pop.> mersătură, mersură, <rus.; înv.> hod². Îl recunoaște după mers. 4 (med.) mers stepat = stepaj. Mersul stepat este o formă patologică de mers, provocat de paralizia nervului sciatic exterior. 5 ducere, mergere, plecare, <pop. și fam.> pornire. 6 (rar) v. Curgere. II 1 desfășurare, dezvoltare, evoluție, <reg.> șiretenie², <înv.> umblet, <fig.> curgere, curs¹, film. Urmărește cu atenție mersul evenimentelor. 2 mers-înainte = dezvoltare, evoluție, înaintare, progres, propășire, <rar> avansare, <înv.> mergere-înainte, pricopsire, progresie, prohorisire, <fig.> creștere, pas², pas înainte (v. pas²), <fig.; rar> înălțare, <fig.; pop. și fam.> ridicare, săltare. Mersul-înainte al societății este un deziderat al tuturor. 3 (tehn.) funcționare, <înv.> lucrare. Mersul internetului creează uneori probleme. 4 (înv.) v. Chip. Fel. Formă. Manieră. Metodă. Mijloc. Mod. Modalitate. Posibilitate. Procedare. Procedeu. Procedură. Sistem.

MERS², MEÁRSĂ adj. (învechit) Care a mers; plecat, dus. (Substantivat) Partea celor merși la războiu. BIBLIA (1 688), 120¹/19. - Pl.: merși, -se. – V. merge.