masacrare [At: DLR / Pl: ~rări / E: masacra] Ucidere cu sălbăticie și în masă a unor ființe care nu se pot apăra Si: exterminare, măcelărire.

MASACRARE s.f. Acțiunea de a masacra și rezultatul ei; masacru. [< masacra].

masacrare (desp. -sa-cra-) s. f., g.-d. art. masacrării; pl. masacrări

masacrare (-sa-cra-) s. f., g.-d. art. masacrării; pl. masacrări

masacrare s. f. (sil. -cra-), g.-d. art. masacrării; pl. masacrări

MASACRARE s. distrugere, exterminare, măcelărire, nimicire, stârpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ întregii populații.)

masacrare s.f. 1 decimare, decimație, destrucție, distrugere, exterminare, exterminație, măcelărire, nimicire, <rar> măcelărit¹, <pop. și fam.> stârpire, <înv. și reg.> storâre, <înv.> concenire, nimicnicire, <fig.; rar> spulber, <fig.; pop. și fam.> căsăpire. Urmarea războiului a fost masacrarea populațiilor din zonele de conflict. 2 fig. denaturare, <fig.> deformare, scâlciere, schimonoseală, schimonosire, schimonosit¹, stâlcire, stâlcit¹, stricare, tortură, <fig.; livr.>estropiere, <fig.; rar> stâlcitură, <fig.; pop. și fam.> pocire, pocit¹, stropșeală, stropșire. Masacrarea cuvintelor unei limbi este supărătoare pentru cei care o vorbesc corect.

MASACRARE s. distrugere, exterminare, măcelărire, nimicire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ întregii populații.)

MASACRARE s. f. Acțiunea de a m a s a c r a; măcelărire, exterminare. - Pl. : masacrări. – V. masacra.