maimuțărie sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: maimuță + -ărie] (Rar) 1-3 Maimuțăreală (1-3). 4 (Lpl) Strâmbătură.

MAIMUȚĂRIE, maimuțării, s. f. Maimuțăreală. – Variantă: (Mold.) momițărie (RUSSO, O. 55) s. f.

MAIMUȚĂRIE ~i f. Imitație caraghioasă a felului de a fi al unora în scop de batjocură; maimuțăreală. /maimuță + suf. ~ărie

maimuțărie f. fig. imitațiune stângace sau ridiculă.

maĭmuțăríe f. Imitațiune ridiculă a faptelor altuĭa. – În Mold. momi- și (maĭ des) monițărie.

MOMIȚĂRIE s. f. v. maimuțărie.

momițăríe, V. maĭmuțărie.

maimuțărie (rar) s. f., art. maimuțăria, g.-d. art. maimuțăriei; pl. maimuțării, art. maimuțăriile (desp. -ri-i-) corectat(ă)

maimuțărie (rar) s. f., art. maimuțăria, g.-d. art. maimuțăriei; pl. maimuțării, art. maimuțăriile

maimuțărie s. f., art. maimuțăria, g.-d. art. maimuțăriei; pl. maimuțării, art. maimuțariile

MAIMUȚĂRIE s. v. maimuțăreală.

maimuțărie s.f. 1 maimuțăreală, schimonoseală, strâmbătură, <înv. și reg.> momițărie, mosnițărie, <înv.> maimuțire, <fig.; livr.> psitacism. 2 capriciu, chef, fandoseală, fandosire, fantezie, fason, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală¹, toană¹, <pop. și fam.> fasoleală, fasolire, hachiță, pandalie, pârțag, scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură, <pop.> cășunătură, izmeneală, <fam.> bâzdâc, farafastâc, fiță, fițăraie, fițărie, marafet, țachismă, <fam.; iron.> grațiozitate, <fam.; deprec.> sclifoseală, sclifosire, sclifosit¹, <înv. și reg.> marghiolie, nacafa, pală³, <înv. și reg.; deprec.> meremet, <reg.> dezmierdare, gherbe, ghionghionele, marghioleală, năbădaie, năvârlii, piază, pont, strâmbele, strambițe, sucă, toancă², trăsneală, țifrășag, zâmbâc, <înv.> farfazoane, schimonosire, schimonositură, simț, <grec.; înv.> paraxenie, paraxin, <ital.; înv.> smorfuri, <fig.; fam.> boală, dambla, <arg.> fartiție, <vulg.> căcărie.

MAIMUȚĂRIE s. maimuțăreală, schimonoseală, strîmbătură. (Ce e ~ asta?)

MAIMUȚĂRÍE s. f. (Rar) Maimuțăreală (2). Cf. COSTINESCU, DDRF, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU. - Pl.: maimuțării. – Maimuță + suf. -ărie.