incolor, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr incolore] 1 a Care nu are culoare Si: (îvr) incolorat (1). 2 a (Fig; d. oameni) Care nu are personalitate. 3-4 av, a (D. creații literare, artistice) (Într-un mod) searbăd.

INCOLOR, -Ă, incolori, -e, adj. Care nu are culoare, care nu este colorat. Cîmpia incoloră de sară-i apăsată. EMINESCU, O. IV 498. ♦ Fig. (Despre oameni) Fără personalitate; searbăd, șters. Au vorbit un oarecare Negulesc, apoi Filipescu și Marghiloman. Foarte anodini, incolori și inodori toți trei. CARAGIALE, O. VII 38.

INCOLOR, -Ă adj. Lipsit de culoare. ♦ (Fig.) Fără personalitate, searbăd, șters. [Cf. fr. incolore, it. incoloro, lat. incolor].

INCOLOR, -Ă adj. 1. lipsit de culoare. 2. (fig.) fără personalitate; searbăd, șters. (< fr. incolore, lat. incolor)

INCOLOR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are culoare; fără culoare. Un gaz ~. 2) fig. Care este lipsit de individualitate; fără expresie; șters; fad; palid; searbăd; spălăcit. /<fr. incolore

incolor a. 1. care nu e colorat: lichid incolor; 2. fig. monoton, searbăd: 4stil incolor.

*incolór, -ă adj. (lat. in-color, -óris). Fără coloare: apa e incoloră. Fig. Fără strălucire, fără farmec: stil incolor. Adv. În mod incolor: a scrie incolor.

incolor adj. m., pl. incolori; f. incoloră, pl. incolore

incolor adj. m., pl. incolori; f. incoloră, pl. incolore

incolor adj. m., pl. incolori; f. sg. incoloră, pl. incolore