gestație sf [At: ARDELEANU, V. P. 117 / V: ~iune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr gestation, it gestazione, lat gestatio] 1 Perioadă din viața organismului unor femele, care ține de la fecundarea ovulului până la nașterea fătului Si: sarcină. 2 (Pex) Timpul cât durează sarcina. 3 (Fig) Perioadă de formare.

GESTAȚIE s. f. Perioadă care ține de la fecundarea ovulului pînă la nașterea copilului; sarcină. Perioadă de gestație.

GESTAȚIE s.f. Perioadă cuprinsă între momentul fecundării ovulului și nașterea fătului; sarcină. [Gen. -iei, var. gestațiune s.f. / cf. fr. gestation, lat. gestatio].

GESTAȚIE s. f. 1. perioadă de dezvoltare a embrionului de la celula-ou până la nașterea fătului; graviditate. 2. (fig.) perioadă de elaborare a unei creații, situații noi. (< fr. gestation, lat. gestatio)

GESTAȚIE ~i f. 1) Stare a femelei gravide; sarcină; graviditate. 2) Perioadă cât ține această stare (de la concepere până la nașterea fătului); graviditate. /<fr. gestation, lat. gestatio, ~onis

gestațiune sf vz gestație

GESTAȚIUNE s.f. v. gestație.

gestați(un)e f. sarcină la animale și timpul cât muma poartă copilul în pântece.

*gestațiúne f. (lat. gestátio, -ónis, d. gestare, care și el vine d. gestum, gérere, a purta. V. gest). Acțiunea de a purta sarcina, vorbind de femelă. Timpu cît se poartă sarcina. – Și -áție.

gestație (desp. -ți-e) s. f., art. gestația (desp. -ți-a), g.-d. gestații, art. gestației

gestație (-ți-e) s. f., art. gestația (-ți-a), g.-d. gestații, art. gestației

gestație s. f. (sil. -ți-e), art. gestația (sil. -ți-a), g.-d. gestații, art. gestației; pl. gestații

gestație

GESTÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Stare fiziologică a unei femele vivipare de la concepție până la nașterea fătului. Are durată variabilă (la om circa 270 zile, iepure 30 zile, pisică 60 zile, scroafă 115 zile, oaie și capră 150 zile, vacă 285 zile, iapă 340 zile, elefant 630 zile).

GESTAȚIE s. (BIOL.) sarcină. (În timpul ~ unui animal.)

GESTAȚIE s. (BIOL.) sarcină. (În timpul ~.)