folfăit¹ sn [At: MARIAN, NU. 17 / Pl: ~uri / E: folfăi] (Pop) 1-2 Folfăire (1-2).

folfăit², ~ă a [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / V: fâlfâit / Pl: ~iți. ~e / E: folfăi] 1 (D. cuvinte sau sunete) Pronunțat cu dificultate (în modul caracteristic oamenilor iară dinți). 2-3 (D. oameni) Care folfăiește (1-2).

fâlfâit³, ~ă a vz folfăit