EXTENSIUNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. (În forma extensie) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: extensie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis.

extensiune sf [At: DEX / V: ~sie / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr extension, lat extensio, -onis] 1 Dezvoltare. 2 Amplificare. 3 (Log) Sferă. 4 Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau fracturi.

*EXTENSIUNE sf. 1 Faptul de a (se) întinde, întindere: aurul e susceptibil de o mare ~; ~a hotarelor ¶ 2 🫀 Punerea unui membru în linie dreaptă cu altul: ~a antebrațului ¶ 3 🩺 Operație prin care se întinde un membru scurtat printr’o fractură sau luxație ¶ 4 Desvoltare, mărire, creștere: ~a unui privilegiu; ~a autorității sale ¶ 5 📖 Lărgirea înțelesului unui cuvînt: cînd zicem „o foaie de hîrtie”, înțelesul propriu al cuvîntului „foaie” a primit o ~ [fr.].

EXTENSIUNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: extensie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis.

EXTENSIUNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere, amplificare, extindere. Prin această extensiune de durere, de la omenire la universul întreg, Coșbuc dă poemei un adevărat caracter epic. GHEREA, ST. CR. III 324. ♦ Proces prin care un cuvînt își lărgește înțelesul. Termenul «braț», prin extensiune, ajunge să însemne și cantitatea de lucruri pe care o poți ține în brațe, de exemplu «un braț de lemne». 2. Faptul de a întinde, de a pune ceva în linie dreaptă; întindere. Extensiunea brațului. – Pronunțat: -si-u-.

EXTENSIUNE s.f. 1. Creștere, mărire, dezvoltare, extindere; mișcare de întindere a membrelor sau a trunchiului. 2. Lărgire a sensului unui cuvînt. ♦ (Log.) Sferă a unei noțiuni. [Pron. -si-u-, var. extensie s.f. / cf. fr. extension, lat. extensio].

EXTENSIUNE s. f. 1. creștere, mărire, dezvoltare, extindere. 2. lărgire a sensului unui cuvânt. 3. (fil.) totalitatea, clasa de obiecte cărora le corespund notele, atributele unui concept sau termen. ◊ (log.) sferă a unei noțiuni. 4. (anat.) mișcare de întindere a membrelor sau a trunchiului. (< fr. extension, lat. extensio)

EXTENSIUNE ~i f. 1) v. A EXTINDE și A SE EXTINDE. 2) med. Mișcare prin care un membru se întinde sau se alungește (în caz de luxație sau de fractură). 3) lingv. Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. [G.-D. extensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. extension, lat. extensio, ~onis

extensiune f. 1. acțiunea de a se întinde: extensiunea nervilor; 2. întindere, dimensiune: acest teren are multă extensiune; 3. desvoltare, aplicațiune mai întinsă: extensiunea unei legi, unei clauze; 4. lărgirea sensului unei vorbe.

*extensiúne f. (lat. ex-ténsio, -ónis, d. ex-tendere, a întinde. V. tensiune). Acțiunea de a se întinde: extensiunea nervilor. Întindere, suprafață: extensiunea unuĭ ogor. Fig. Creștere, dezvoltare: extensiunea comerciuluĭ, culturiĭ cîmpuluĭ. Aplicare maĭ întinsă: extensiunea uneĭ legĭ. Lărgirea înțelesuluĭ uneĭ vorbe: pin extensiune se zice: botu corăbiiĭ.

extensie sf vz extensiune

EXTENSIE s.f. v. extensiune.

extensiune (lingv.; log.) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. extensiunii; pl. extensiuni

extensiune (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiunii; pl. extensiuni

extensiune s. f. → tensiune

extensiune, -ni.

extensie (med.; tehn. ș.a.) (desp. -si-e) s. f., art. extensia (desp. -si-a-), g.-d. art. extensiei; pl. extensii, art. extensiile (desp. -si-i-)

*extensie (med., tehn.) (-si-e) s. f., art. extensia (-si-a), g.-d. art. extensiei; pl. extensii, art. extensiile (-si-i-)

EXTÉNSIE (EXTENSIÚNE) (< fr., lat.) s. f. 1. Dezvoltare, creștere, amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (LOG.) Sferă. 2. (MED.) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului în caz de luxații sau de fractură. 3. (MAT.) Extensia unei funcții = funcție al cărei domeniu include domeniul funcției date și care în punctele comune celor două domenii ia aceeași valoare cu funcția dată. 4. (INFORM.) Extinderea unui limbaj de programare prin îmbogățirea semanticii sale (e. semantică) sau prin introducerea unor instrucțiuni de prelucrare sau/și control (e. sintactică).

EXTENSIUNE s. 1. extindere, întindere. (Mișcări de ~ a brațelor.) 2. v. extindere. 3. v. proporție. (Focul a luat o mare ~.) 4. v. sferă.

EXTENSIUNE s. 1. extindere, întindere. (Mișcări de ~ a brațelor.) 2. amplificare, creștere, dezvoltare, extindere, lărgire, mărire (~ schimburilor comerciale.) 3. amploare, extindere, proporție. (Focul a luat o mare ~.) 4. (LOG.) denotație, sferă.