etala vtr [At: PROT.-POP., N. D. / Pzi: ~lez / E: fr étaler] 1 vt (C. i. marfă) A expune spre vânzare. 2 vt (Pex; c. i. diverse obiecte) A expune (cu ostentație) pentru a fi privit sau admirat. 3-4 vtr (Fig; prin abstractizare) A (se) face cunoscut atenției publice.

*ETALA (-alez) I. vb. tr. 1 ⚚ A expune (la galantar) mărfuri spre vînzare ¶ 2 Fig. A arăta cu mare fală, a face paradă: a-și ~ știința, luxul. II. vb. refl. A se arăta, a se desfășura, a se întinde cu fală: se etalează marele bazar de forme goale și pompoase VLAH. [fr.].

ETALA, etalez, vb. I. Tranz. A expune ceva pentru a fi privit sau admirat. Ia uite cum își etalează perlele. CAMIL PETRESCU, T. II 94.

ETALA vb. I. tr. A expune, a arăta ceva spre a fi privit, admirat. [< fr. étaler].

ETALA vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de cărți) a depune pe masă, pe față, unele formații de cărți. (< fr. étaler)

A ETALA ~ez tranz. (merite, bunuri materiale sau spirituale) A expune (cu ostentație) pentru a fi privit și admirat de public; a exhiba. ~ talentul. /<fr. étaler

etalà v. 1. a expune mărfuri spre vânzare; 2. fig. a arăta cu fală: își etalează știința; 3. a se pune în evidență cu ostentațiune: s’etalează în public.

*etaléz v. tr. (fr. étaler. V. etalaj). Fac paradă de: a etala un mare lux, o mare erudițiune.

etala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. etalez, 3 etalează; conj. prez. 1 sg. să etalez, 3 să etaleze

etala (a ~) vb., ind. prez. 3 etalează

etala vb., ind. prez. 1 sg. etalez, 3 sg. și pl. etalează

ETALA vb. 1. (livr.) a exhiba. (Își ~ toaletele.) 2. v. expune. 3. v. demonstra.

ETALA vb. 1. (livr.) a exhiba. (Își ~ toaletele.) 2. a arăta, a expune, a întinde. (Își ~ marfa pe tarabă.) 3. a demonstra. (Și-a ~ din plin cunoștințele.)