6 definiții pentru discreditat
Explicative DEX
DISCREDITAT, -Ă, discreditați, -te, adj. Care și-a pierdut creditul, considerația, bunul renume; compromis. – V. discredita.
DISCREDITAT, -Ă, discreditați, -te, adj. Care și-a pierdut creditul, considerația, bunul renume; compromis. – V. discredita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discreditat, ~ă a [At: NEGULICI / V: (înv) des~ / Pl: ~ați, ~e / E: discredita] (D. oameni) Care și-a pierdut creditul, considerația, buna reputație Si: compromis.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCREDITAT, -Ă, discreditați, -te, adj. Care și-a pierdut creditul, încrederea, reputația. Marfă discreditată. Teorie discreditată.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
discreditat adj. m., pl. discreditați; f. sg. discreditată, pl. discreditate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DISCREDITAT adj., s. 1. adj., s. v. calomniat. 2. adj. v. dezonorat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISCREDITAT adj., s. 1. adj., s. bîrfit, calomniat, defăimat, denigrat, ponegrit, (pop.) năpăstuit, (fam. fig.) încondeiat. (Om ~) 2. adj. compromis, dezonorat, necinstit, terfelit, (fig.) pătat, pîngărit, profanat. (O reputație ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
discreditat, discreditatăadjectiv
- 1. Care și-a pierdut creditul, considerația, bunul renume. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Marfă discreditată. Teorie discreditată. DLRLC
-
etimologie:
- discredita DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.