opțiuni
  • info

9 definiții pentru dezrăsuci

Explicative DEX

DEZRĂSUCI, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. A face ca un fir sau, p. ext., un obiect să nu mai fie răsucit; a desface. ♦ Tranz. și refl. A (se) desface din depănătură. – Pref. dez- + răsuci.

dezrăsuci [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / S și: (înv) desr~ / Pzi: ~cesc / E: dez- + răsuci] 1-2 vtr (C.i. fire textile sau obiecte flexibile) A (se) desface dintr-o depănătură. 3 vt A face ca un fir sau un obiect să nu mai fie răsucit.

DEZRĂSUCI, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. A face ca un fir sau, p. gener., un obiect să nu mai fie răsucit; a desface. ♦ Tranz. și refl. A (se) desface din depănătură. – Dez- + răsuci.

DEZRĂSUCI, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la firul răsucit) A face să nu mai fie răsucit, a desface. ♦ (Cu privire la firul depănat sau la obiectul pe care a fost depănat un fir) A desface din depănătură. ◊ Refl. (Poetic) E atît de sigur că asemenea scenă închipuită va trăi-o aidoma peste șapte, opt, zece ani, încît ar vrea mosorul vremii să se dezrăsucească vertiginos. C. PETRESCU, C. V. 32.

A DEZRĂSUCI ~esc tranz. (ațe, frânghii, sârme etc. răsucite) A face să nu mai fie răsucit. /dez- + a răsuci

Ortografice DOOM

dezrăsuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrăsucesc, 3 sg. dezrăsucește, imperf. 1 dezrăsuceam; conj. prez. 1 sg. să dezrăsucesc, 3 să dezrăsucească

dezrăsuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrăsucesc, imperf. 3 sg. dezrăsucea; conj. prez. 3 să dezrăsucească

dezrăsuci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrăsucesc, imperf. 3 sg. dezrăsucea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezrăsucească

Antonime

A dezrăsuci ≠ a răsuci

Intrare: dezrăsuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezrăsuci
  • dezrăsucire
  • dezrăsucit
  • dezrăsucitu‑
  • dezrăsucind
  • dezrăsucindu‑
 singular plural
  • dezrăsucește
  • dezrăsuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezrăsucesc
 (să)
  • dezrăsucesc
  • dezrăsuceam
  • dezrăsucii
  • dezrăsucisem
a II-a (tu)
  • dezrăsucești
 (să)
  • dezrăsucești
  • dezrăsuceai
  • dezrăsuciși
  • dezrăsuciseși
a III-a (el, ea)
  • dezrăsucește
 (să)
  • dezrăsucească
  • dezrăsucea
  • dezrăsuci
  • dezrăsucise
plural I (noi)
  • dezrăsucim
 (să)
  • dezrăsucim
  • dezrăsuceam
  • dezrăsucirăm
  • dezrăsuciserăm
  • dezrăsucisem
a II-a (voi)
  • dezrăsuciți
 (să)
  • dezrăsuciți
  • dezrăsuceați
  • dezrăsucirăți
  • dezrăsuciserăți
  • dezrăsuciseți
a III-a (ei, ele)
  • dezrăsucesc
 (să)
  • dezrăsucească
  • dezrăsuceau
  • dezrăsuciră
  • dezrăsuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezrăsuci, dezrăsucescverb

  • 1. A face ca un fir sau, prin extensiune, un obiect să nu mai fie răsucit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: desface antonime: răsuci
    • 1.1. tranzitiv reflexiv A (se) desface din depănătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote poetic E atît de sigur că asemenea scenă închipuită va trăi-o aidoma peste șapte, opt, zece ani, încît ar vrea mosorul vremii să se dezrăsucească vertiginos. C. PETRESCU, C. V. 32. DLRLC
etimologie:
  • dez- + răsuci. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.