13 definiții pentru descolăci
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- antonime (2)
Explicative DEX
DESCOLĂCI, descolăcesc, vb. IV. Refl. A se desface din încolăcire. – Pref. des- + [în]colăci.
descolăci vr [At: DEX / Pzi: ~ăcesc / E: des- + (în)colăci] A se desface din încolăcire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCOLĂCI, descolăcesc, vb. IV. Refl. A se desface din încolăcire. – Des1- + [în]colăci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESCOLĂCI, descolăcesc, vb. IV. Refl. A se desface din jurul unui corp sau al unui obiect pe care este încolăcit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESCOLĂCI ~esc tranz. A face să se descolăcească. /des- + a [în]colăci
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DESCOLĂCI se ~ește intranz. A se desface din jurul unui obiect. /des- + a [în]colăci
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
descolăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descolăcesc, 3 sg. descolăcește, imperf. 1 descolăceam; conj. prez. 1 sg. să descolăcesc, 3 să descolăcească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descolăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descolăcesc, imperf. 3 sg. descolăcea; conj. prez. 3 să descolăcească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descolăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descolăcesc, imperf. 3 sg. descolăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. descolăcească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DESCOLĂCI vb. (pop.) a (se) descolătăci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCOLĂCI vb. (pop.) a (se) descolătăci.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
A (se) descolăci ≠ a (se) încolăci
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A se descolăci ≠ a se încolăci
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
|  verb (V406)   Surse flexiune: DOR  | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) 
 | 
 | 
 | 
 | singular | plural | ||
| 
 | 
 | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | 
 | (să) 
 | 
 | 
 | 
 | |
| a II-a (tu) | 
 | (să) 
 | 
 | 
 | 
 | ||
| a III-a (el, ea) | 
 | (să) 
 | 
 | 
 | 
 | ||
| plural | I (noi) | 
 | (să) 
 | 
 | 
 | 
 | |
| a II-a (voi) | 
 | (să) 
 | 
 | 
 | 
 | ||
| a III-a (ei, ele) | 
 | (să) 
 | 
 | 
 | 
 | ||
  descolăci, descolăcescverb  
 -  1. A se desface din încolăcire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: descolătăci antonime: încolăci
etimologie:
-  des- + [în]colăci. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.