O definiție pentru căpițare
Explicative DEX
căpițare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~țări / E: căpița] 1-2 Strângere a fânului în căpițe1 (1-2) Si: căpițat, a căpițire (1-2), a căpițit (1-2).
Intrare: căpițare
căpițare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||