curmeziș [At: COD. VOR. 24/6 / V: ~ă sf / Pl: ~uri sn / E: curma¹ + -iș] 1-2 sn Direcție transversală sau oblică. 3-4 sn (Îlav) De-a (sau în) ~(ul) Transversal sau în diagonală (dar nu drept). 5-8 a, av (Îoc lungiș) Care este (transversal sau) oblic (nu drept). 9 av (Îlav) În cruciș (sau în lungiș) și-n ~ Pretutindeni. 10 av (După un adjectiv) Foarte. 11 sn Orice obiect care se pune de-a latul pentru a întări o construcție, o cutie, un obiect etc. Cf întăritoare, traversă. 12 sn (Mol) Fiecare dintre cele două bârne care încheie pereții laterali ai casei. 13 sn (Mpl) Brațele morii. 14 sn Chingă care leagă cele două brațe ale ferăstrăului Si: punte, mijlocaș, pod, război. 15 sn Stinghie pusă transversal la fundul vaselor de lemn Si: (reg) calafat, chingă, pop, punte, stâlp, ușă, zăplat. 16 sn (Mpl) Stinghie de lemn care leagă scândurile fundului carului Si: spetează.

CURMEZIȘ I. adv. 1 Mai adesea: în ~(ul), de-a ~(ul), loc. adv., dintr’o parte într’alta în sensul lărgimii, de-a latul: înaintea noastră se ivește în ~ mai întîiu o dungă, o coamă gălbuie și creață (VLAH.); îi numărai vinele albăstrui urzite în ~ul tîmplelor (DLVR.); trecu lacul de-a ~ul și se afundă în codri (GN.); Ⓕ: împrejurările i-au stat tot ~ în cale (ISP.) ¶ 2 Pieziș: se uita ~ spre fecior, parcă’ar fi vrut să-i ceară ceva (D.-ZAMF.) ¶ 3 Cruciș și ~, în cruciș și ’n ~, de-a lungiș și ~ (SB.); de-a lungul și de-a ~ul (I.-GH.), de-a lungul și de-a latul, în toate direcțiunile: se punea și cruciș și ~ ca să-și ocrotească făpturile (ISP.); se duse în cruciș și’n ~ în toată împărăția (DLVR.). II. adj. Așezat de-a latul: brîul de asemenea e simplu, în dungi ~e (VOR.). III. (pl. -ișuri) sn. 1 Scîndură, stinghie bătută de-a curmezișul altor scînduri ¶ 2 Puntea ferestrăului, chinga care leagă cele două brațe ale ferestrăului ¶ 3 Drum de-a curmeziș: trecea ~ul cîmpiilor (ALECS.).

curmeziș a. și adv. pieziș, care s’abate dela linia dreaptă: cruciș și curmeziș, zigzag. [Lit. cu întreruperi]. ║ n. linie piezișă: trecea curmezișul câmpiilor AL.

curmeziș adv. (d. curm, curmez). De-a latu: a așeza un lucru curmeziș pe altu, în curmeziș saŭ de-a curmezișu altuĭa. Adj. Dungă curmezișă. S. n., pl. urĭ. Linie saŭ drum de-a latu. V. peziș, veref. S. n., pl. urĭ. Direcțiunea de-a curmezișu: la curmezișu drumuluĭ. A te pune în cruciș și’n curmeziș, a face tot posibilu (pe dracu’n patru) p. a împedeca ceva. V. transvers.

curmezișă sf vz curmeziș

CURMEZIȘ s. v. braț, chingă, coardă, punte, spetează, stinghie.

curmeziș s. v. BRAȚ. CHINGĂ. COARDĂ. PUNTE. SPETEAZĂ. STINGHIE.