cufăr² sm [At: TDRG / Pl: ~feri / E: ger Koffer(fisch)] (Iht; reg) Specie de pește nedefinită mai îndeaproape.

cufăr¹ sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XII, 99 / Pl: ~fere / E: ger Koffer] 1 Ladă cu capac (și încuietoare) care se deschide pe balamale, în care se transportă sau se țin diferite obiecte. 2 (Pop) Geamantan (de lemn).

CUFĂR (pl. -fere) sn. Ladă de lemn, căptușită pe dinafară cu fier, cu piele, etc., în care se pun hainele și cele trebuicioase la călătorie (🖼 1649) [rut. pol. srb. kufer < germ.].

CUFĂR, cufere, s. n. Ladă făcută din scînduri subțiri, de obicei cu capac și cu încuietoare, care servește la păstrarea și transportarea diverselor obiecte, mai ales a hainelor. Oare i-am lăsat cheia să scoată din cufăr paharele? CAMILAR, N. I 356. Parte din public venea [la gară]... să expedieze cufere. D. ZAMFIRESCU, R. 78.

CUFĂR, cufare, s. n. Ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte. ♦ (Pop.) Geamantan (de lemn).- Pol., ucr. kufer (<germ.).

CUFĂR ~ere n. înv. Ladă cu încuietoare folosită pentru păstrarea și transportarea diferitelor obiecte (mai ales de îmbrăcăminte). /<pol., ucr. kufer

cufăr n. ladă de pus diferite lucruri. [Serb.; KUFER (din germ. Koffer)].

cúfăr n., pl. ere (germ. koffer, fr. coffre, d. lat. cóphinus, ĭar acesta d. vgr. kóphinos, coșniță; it. cófano). Ladă de călătorie maĭ mare de cît geamantanu și maĭ scumpă de cît o simplă ladă fiind-că e îmbrăcată în pînză saŭ în pele. V. sipet.

cofăr sn vz cufăr

cufărar sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i / E: cufăr + -ar] 1-2 Fabricant sau negustor de cufere¹ (1).

CUFĂRAȘ (pl. -așe) sn. dim. CUFĂR: a sărit de subt învălitoarea trăsurii un ~ de piele (GRIG.).

cufăr s. n., pl. cufere

cufăr s. n., pl. cufere

cufăr s. n., pl. cufere

cufăr (cufere), s. n. – Ladă cu capac, geamantan de lemn. Ngr. ϰούφαρο (cf. Hesseling 21), care posibil provine din germ. Koffer (DAR), cf. pol., sb. kufer, fr. coffre, sp. cofre. – Der. cufărar, s. m. (hamal).

CUFĂR s. v. geamantan, valiză.

CUFĂR s. ladă, (pop.) tron, (înv. și reg.) sandâc, sicriu, (Mold.) sipet, (arg.) purcea. (~ al miresei.)

CUFĂR s. ladă, (pop.) tron, (înv. și reg.) sandîc, sicriu, (Mold.) sipet, (arg.) purcea. (~ al miresei.)

cufăr s. v. GEAMANTAN. VALIZĂ.

SANDUC s. n. (Mold.) Cufăr, ladă. Și nu stiu că în sănduce N-au șoarecii ce s-apuce. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. sanduk. Vezi și sanducel. Cf. chiabut, scatulcă.