opțiuni
  • info

10 definiții pentru consimțire

Explicative DEX

CONSIMȚIRE, consimțiri, s. f. Faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord. – V. consimți.

CONSIMȚIRE, consimțiri, s. f. Faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord. – V. consimți.

consimțire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: consimți] 1-2 Consimțământ (1-2).

CONSIMȚIRE s. f. Faptul de a consimți; consimțămînt.

CONSIMȚIRE s.f. Acțiunea de a consimți și rezultatul ei; încuviințare, aprobare, acceptare. [< consimți].

Ortografice DOOM

consimțire s. f., g.-d. art. consimțirii; pl. consimțiri

consimțire s. f., g.-d. art. consimțirii; pl. consimțiri

consimțire s. f. → simțire

Sinonime

CONSIMȚIRE s. 1. v. aprobare. 2. v. încuviințare.

CONSIMȚIRE s. 1. acceptare, admitere, aprobare, încuviințare. (~ scoaterii la concurs a unui post.) 2. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțămînt, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (înv. și reg.) poslușanie, slobozenie, (Mold. și Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Cu sau fără ~ cuiva.)

Antonime

Consimțire ≠ dezaprobare

Intrare: consimțire
consimțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consimțire
  • consimțirea
plural
  • consimțiri
  • consimțirile
genitiv-dativ singular
  • consimțiri
  • consimțirii
plural
  • consimțiri
  • consimțirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consimțire, consimțirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi consimți DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.