CACTEE, cactee, s. f. (La pl.) Familie de plante exotice, adaptate la uscăciune prin tulpinile cărnoase, pline cu suc apos sau lăptos, și prin frunzele reduse sub formă de spini; (și la sg.) plantă din această familie; cactacee. – Din fr. cactée.

cactee sf [At: CADE / E: fr cactées] (Bot) 1 (Lpl) Familie de plante exotice, adaptate la uscăciune prin tulpinile cărnoase pline cu suc apos sau lăptos și prin frunzele reduse, sub formă de spini Si: cactacee (1). 2 (Șls) Plantă care face parte din această familie Si: cactacee (2).

*CACTEE sf. pl. 🌿 Familie de plante dicotiledoane, al căror tip e cactusul [fr.].

CACTEE, cactee, s. f. (La pl.) Familie de plante exotice adaptate la uscăciune prin tulpinile cărnoase, pline cu suc apos sau lăptos, și prin frunzele reduse sub formă de spini; (și la sg.) plantă care face parte din această familie; cactacee. – Din fr. cactées.

CACTEE, cactee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, cărnoase și spinoase, cu suc apos sau lăptos, al cărei tip reprezentativ este cactusul; (la sg.) plantă făcînd parte din această familie.

CACTEE, cactee, s. f. (La pl.) Familie de plante cărnoase și spinoase, cu suc apos sau lăptos, avînd ca tip cactusul; (și la sg.) plantă făcînd parte din această familie. – Fr. cactées.

CACTEE s.f.pl. Familie de plante exotice, cu tulpina cărnoasă și spinoasă, al cărei tip este cactusul; cactacee; (la sg.) plantă din această familie; cactus. [Pron. -te-e, sg. invar. / < fr. cactées].

CACTEE s. f. pl. cactacee. (< fr. cactées)

cactee s. f., art. cacteea, g.-d. art. cacteei; pl. cactee

cactee s. f., art. cacteea, g.-d. art. cacteei; pl. cactee

cactee s. f., pl. cactee

cactee, pl. cactee

CACTEE s. v. cactacee.

CACTEE s. (BOT.) cactacee. (Limba-soacrei este o ~.)