CĂCIULIE, căciulii, s. f. 1. Căpățână de usturoi. 2. Măciulie de mac. – Căciulă + suf. -ie.

căciulie sf [At: LB / V: gă~ / Pl: ~ii / E: căciulă + -ie] 1-2 (Înv) Căpățână de usturoi, de ceapă (de sămânță). 3-4 Măciulie de (mac sau de baston) Si: băciulie. 5 Moț (la păsări).

CĂCIULIE sf. 🌿 1 Căpățînă de usturoiu: căciulii de usturoiu străpunse cu ace SAD. ¶ 2 ~ de mac, măciulie de mac [căciulă].

CĂCIULIE, căciulii, s. f. (Regional) 1. Căpățînă de usturoi. Mai multe fete și flăcăi se adună la o casă, pe masă așază mai multe căciulii de usturoi. SEVASTOS, N. 4. 2. Măciulie de mac.

CĂCIULIE, căciulii, s. f. (Reg.) 1. Căpățînă de usturoi. 2. Măciulie de mac. – Din căciulă + suf. -ie.

căciulie f. Bot. căpățâna usturoiului compusă din mai mulți căței. [Lit. căciulă mică = cap mic].

căcĭulíe, V. măcĭulie.

căciulie s. f., art. căciulia, g.-d. art. căciuliei; pl. căciulii, art. căciuliile (desp. -li-i-)

căciulie s. f., art. căciulia, g.-d. art. căciuliei; pl. căciulii, art. căciuliile

căciulie s. f., art. căciulia, g.-d. art. căciuliei; pl. căciulii, art. căciuliile

CĂCIULIE s. v. capsulă, căpățână, gămălie, măciulie.

căciulie s. v. CAPSULĂ. CĂPĂȚÎNĂ. GĂMĂLIE. MĂCIULIE.

căciulie, căciulii, s.f. Căpățână de usturoi. – Din căciulă + suf. -ie (DLRM, DEX).

căciulie, căciulii, s.f. – Căpățână de usturoi. – Din căciulă (cuvânt autohton, cf. alb. kësul’ë, Philippide, Rosetti, Russu, Reichenkron, Brâncuș, Cihac) + suf. -ie (DLRM, DEX).