BĂCĂLIE¹, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. – Cf. băcan¹, băcănie.

băcălie² sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ii / E: nct] 1-2 (Bot; reg) Băbiță¹ (3-4).

băcălíe¹ s.f. (înv.) Băcăniță. • pl. -ii. g.-d. -iei. /cf. băcan¹, băcănie.

BĂCĂLIE² sf. Mold. 🌿 = BABIȚĂ¹3.

BĂCĂLIE¹, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. Băcălia ambițioasă. – Cf. băcan², băcănie.

băcălie (văcălie) f. Mold. buretele de iască numit în Muntenia babiță. [V. văcălie].

băcălíe f. (d. bacal). Mold. Est. Prăvălie de bacal. Mărfuri coloniale (orez, piper, vanilie, zahăr ș.a.) Vs. (cp. cu băcan 2). Un fel de ĭască care crește pe stejar și cu care se afumă ca să depărtezĭ albinele.

băcălie (înv.) s. f., art. băcălia, g.-d. art. băcăliei; pl. băcălii, art. băcăliile

băcălie s. f., art. băcălia, g.-d. art. băcăliei; pl. băcălii, art. băcăliile

BĂCĂLIE s. v. iască.

băcălie s. v. IASCĂ.