O definiție pentru bâzgăire
Etimologice
BÎZGĂI, bîzgăiesc, vb. IV. Tranz. (Banat, Trans.; Var.) A bîzgoia. (din zgăi)
Intrare: bâzgăire
bâzgăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||