16 definiții pentru bleotocări

Explicative DEX

BLEOTOCĂRI, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec.

BLEOTOCĂRI, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec.

bleotocări [At: LB / V: blio-, blo-, blotăc-, blotocori / Pzi: ~resc / E: fo] (Mol; Buc; d. ființe) 1 vi A bălăci. 2 vt A clătina (mai ales apa) într-un vas. 3 vt A flecări.

bleotocări vb. IV. intr. (fam.) 1 A umbla prin apă; a se bălăci. Lîngă fîntînă... bleotocăreau niște rațe, tot spălîndu-se (PER.). 2 Fig. A flecări. Ce tot bleotocăriți acolo? • prez.ind. -esc. /form. expr.

BLEOTOCĂRI (-ăresc) vb. intr. Mold. 1 A bălăci prin apă, prin noroiu 2 Fig. A rosti a îngîna vorbe neînțelese.

BLEOTOCĂRI, bleotocăresc, yb. IV. Intranz. 1. (Mold., Bucov.; despre ființe) A umbla prin apă, împroșcînd cu picioarele; a se bălăci. Lîngă fîntînă... bleotocăreau niște rațe, tot spălîndu-se. CONTEMPORANUL, VI 97. 2. A vorbi fără socoteală; a flecari. – Pronunțat: bleo-.

BLEOTOCĂRI, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. 1. (Reg.) A se bălăci. 2. A flecări. [Pr.: bleo-] – (2) Din bleot + flecări.

bleotocărì v. Mold. 1. a umbla prin apă turbure agitându-se; 2. a începe a vorbi (despre copiii cei mici). [In loc de băltăcări, din băltâc: vorbirea îngăimată se aseamănă mersului greoiu prin apele mocirloase].

bliotocări v vz bleotocări

blotăcări v vz bleotocări

blotocări v vz bleotocări

blotocori v vz bleotocări

bleotocărésc V. blogodoresc.

blogodorésc și (maĭ mar) blodogorésc v. intr. (vsl. blago-dariti, a mulțămi). Munt. Vorbesc neînțeles: nu știŭ ce tot blogodorea acolo! – În vest și blocodoresc, în est bleocotoresc, bleotocăresc. V. bodogănesc, bogonisesc, boscorodesc.

Ortografice DOOM

bleotocări (a ~) (reg.) (desp. bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocăresc, 3 sg. bleotocărește, imperf. 1 bleotocăream; conj. prez. 1 sg. să bleotocăresc, 3 să bleotocărească

bleotocări (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocăresc, imperf. 3 sg. bleotocărea; conj. prez. 3 să bleotocărească

bleotocări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocăresc, imperf. 3 sg. bleotocărea; conj. prez. 3 sg. și pl. bleotocărească

Intrare: bleotocări
  • silabație: bleo-to- info
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bleotocări
  • bleotocărire
  • bleotocărit
  • bleotocăritu‑
  • bleotocărind
  • bleotocărindu‑
singular plural
  • bleotocărește
  • bleotocăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bleotocăresc
(să)
  • bleotocăresc
  • bleotocăream
  • bleotocării
  • bleotocărisem
a II-a (tu)
  • bleotocărești
(să)
  • bleotocărești
  • bleotocăreai
  • bleotocăriși
  • bleotocăriseși
a III-a (el, ea)
  • bleotocărește
(să)
  • bleotocărească
  • bleotocărea
  • bleotocări
  • bleotocărise
plural I (noi)
  • bleotocărim
(să)
  • bleotocărim
  • bleotocăream
  • bleotocărirăm
  • bleotocăriserăm
  • bleotocărisem
a II-a (voi)
  • bleotocăriți
(să)
  • bleotocăriți
  • bleotocăreați
  • bleotocărirăți
  • bleotocăriserăți
  • bleotocăriseți
a III-a (ei, ele)
  • bleotocăresc
(să)
  • bleotocărească
  • bleotocăreau
  • bleotocări
  • bleotocăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bliotocări
  • bliotocărire
  • bliotocărit
  • bliotocăritu‑
  • bliotocărind
  • bliotocărindu‑
singular plural
  • bliotocărește
  • bliotocăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bliotocăresc
(să)
  • bliotocăresc
  • bliotocăream
  • bliotocării
  • bliotocărisem
a II-a (tu)
  • bliotocărești
(să)
  • bliotocărești
  • bliotocăreai
  • bliotocăriși
  • bliotocăriseși
a III-a (el, ea)
  • bliotocărește
(să)
  • bliotocărească
  • bliotocărea
  • bliotocări
  • bliotocărise
plural I (noi)
  • bliotocărim
(să)
  • bliotocărim
  • bliotocăream
  • bliotocărirăm
  • bliotocăriserăm
  • bliotocărisem
a II-a (voi)
  • bliotocăriți
(să)
  • bliotocăriți
  • bliotocăreați
  • bliotocărirăți
  • bliotocăriserăți
  • bliotocăriseți
a III-a (ei, ele)
  • bliotocăresc
(să)
  • bliotocărească
  • bliotocăreau
  • bliotocări
  • bliotocăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blotocori
  • blotocorire
  • blotocorit
  • blotocoritu‑
  • blotocorind
  • blotocorindu‑
singular plural
  • blotocorește
  • blotocoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blotocoresc
(să)
  • blotocoresc
  • blotocoream
  • blotocorii
  • blotocorisem
a II-a (tu)
  • blotocorești
(să)
  • blotocorești
  • blotocoreai
  • blotocoriși
  • blotocoriseși
a III-a (el, ea)
  • blotocorește
(să)
  • blotocorească
  • blotocorea
  • blotocori
  • blotocorise
plural I (noi)
  • blotocorim
(să)
  • blotocorim
  • blotocoream
  • blotocorirăm
  • blotocoriserăm
  • blotocorisem
a II-a (voi)
  • blotocoriți
(să)
  • blotocoriți
  • blotocoreați
  • blotocorirăți
  • blotocoriserăți
  • blotocoriseți
a III-a (ei, ele)
  • blotocoresc
(să)
  • blotocorească
  • blotocoreau
  • blotocori
  • blotocoriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blotocări
  • blotocărire
  • blotocărit
  • blotocăritu‑
  • blotocărind
  • blotocărindu‑
singular plural
  • blotocărește
  • blotocăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blotocăresc
(să)
  • blotocăresc
  • blotocăream
  • blotocării
  • blotocărisem
a II-a (tu)
  • blotocărești
(să)
  • blotocărești
  • blotocăreai
  • blotocăriși
  • blotocăriseși
a III-a (el, ea)
  • blotocărește
(să)
  • blotocărească
  • blotocărea
  • blotocări
  • blotocărise
plural I (noi)
  • blotocărim
(să)
  • blotocărim
  • blotocăream
  • blotocărirăm
  • blotocăriserăm
  • blotocărisem
a II-a (voi)
  • blotocăriți
(să)
  • blotocăriți
  • blotocăreați
  • blotocărirăți
  • blotocăriserăți
  • blotocăriseți
a III-a (ei, ele)
  • blotocăresc
(să)
  • blotocărească
  • blotocăreau
  • blotocări
  • blotocăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blotăcări
  • blotăcărire
  • blotăcărit
  • blotăcăritu‑
  • blotăcărind
  • blotăcărindu‑
singular plural
  • blotăcărește
  • blotăcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blotăcăresc
(să)
  • blotăcăresc
  • blotăcăream
  • blotăcării
  • blotăcărisem
a II-a (tu)
  • blotăcărești
(să)
  • blotăcărești
  • blotăcăreai
  • blotăcăriși
  • blotăcăriseși
a III-a (el, ea)
  • blotăcărește
(să)
  • blotăcărească
  • blotăcărea
  • blotăcări
  • blotăcărise
plural I (noi)
  • blotăcărim
(să)
  • blotăcărim
  • blotăcăream
  • blotăcărirăm
  • blotăcăriserăm
  • blotăcărisem
a II-a (voi)
  • blotăcăriți
(să)
  • blotăcăriți
  • blotăcăreați
  • blotăcărirăți
  • blotăcăriserăți
  • blotăcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • blotăcăresc
(să)
  • blotăcărească
  • blotăcăreau
  • blotăcări
  • blotăcăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bleotocări, bleotocărescverb

regional
  • 1. A se bălăci. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: bălăci
    • format_quote Lîngă fîntînă... bleotocăreau niște rațe, tot spălîndu-se. CONTEMPORANUL, VI 97. DLRLC
  • 2. Flecări. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: flecări
    • format_quote Ce tot bleotocăriți acolo? DEXI
  • 3. tranzitiv A clătina (mai ales apa) într-un vas. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.