ANGARA, angarale, s. f. 1. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Nume generic dat obligațiilor în muncă impuse țărănimii. 2. (Fam.; mai ales la pl.) Dificultate, greutate de ordin material, necaz, belea. [Var.: angarie, angărie s. f.] – Din ngr. angaria.

angara sf [At: (a. 1629) ap. HEM 1193 / V: (reg) ~rie, ~gărie, ~rea, hangărea, hangarale / Pl: ~le / E: ngr ὰγγαρεια] 1 (Înv) Corvoadă. 2 Dare. 3 Contribuție (în bani, în natură sau în muncă) către (stăpân sau) domnitor. 4 (Reg; lpl) Greutăți (mai ales bănești). 5 (Spc) Dări către stat Cf beilic, clacă, robotă.

ANGARA (pl. -rale) sf. 1 Altădată orice dare, muncă la cîmp, la șosele, etc. pe care o cerea de la țărani proprietarul ori administrația; astăzi cuvîntul are înțeles pejorativ, însemnînd ori-ce sarcină grea, ori-ce apăsare, ori-ce cerere nedreaptă: numai biruri și angarale, n’a mai rămas bieților creștini nici cenușă în vatră (I.-GH.) ¶ 2 Fig.: eram copil și spunea multe taica de angaralele de Turci (GR.-N.) ¶ 3 A lucra ca de ~, a lucra fără tragere de inimă, de pomană [ngr. άγγαρεία].

ANGARA, angarale, s. f. 1. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Nume generic dat obligațiilor în muncă impuse țărănimii. 2. (Mai ales la pl.) Sarcină, greutate materială, necaz, belea. [Var.: angărie s. f.] – Din ngr. angaria.

ANGARA, angarale, s. f. (Mai ales la pl.) Sarcini sau greutăți materiale, belele, necazuri; (mai ales în limba veche) bir, dare, corvadă. Nu știe cum se descurcă lucrătorii ceilalți care cîștigă mai puțin și au angarale mai multe. PAS, L. II 52. La Macovei în sat Nici că mai este de stat, Că te ține-n muncă-afară Cît ține ziua de vară, Numai pe zece parale, Pentru bir și angarale. TEODORESCU, P. P. 297. – Variantă: angărie (NEGRUZZI, S. I 284) s. f.

ANGARA, angarale, s. f. Sarcină sau greutate materială, necaz, belea; (înv.) bir, corvadă. [Var.: angărie s. f.] – Ngr. angaria.

angarà f. 1. dare în bani sau în natură peste cele legiuite: biruri și angarale POP.; 2. muncă fără plată sau transport în folosul Statului. [Gr. mod. ANGARÌA, de unde și forma moldovenească angărie].

angará f. (turc. angharĭa, d. ngr. angaria, d. vgr. ángaros, curier al poșteĭ persice). Corvadă, beĭlic, muncă gratuită forțată. – La Ghib. Sur. XVII, IX, angheriĭ: gloabe și alte angheriĭ. V. și angărie.

ANGARIE s. f. v. angara.

angarea sf vz angara

angarie sf vz angara

angărie² sf vz angara

hangarale sfp vz angara

hangărea sf vz angara

angăríe și angheríe f. Est. Pl. Pasăre domestică, galiță: hrănea angăriile. (Neam. Rom. Lit. 3,555), lăcomia cu care înghit cele angăriĭ grăunțele (VR 1911,11,251). Angarale. V. anghirle, cobaĭe, gujălie, oare, orăteniĭ.

angara (înv., fam.) s. f., art. angaraua, g.-d. art. angaralei; pl. angarale

angara (înv., fam.) s. f., art. angaraua, g.-d. art. angaralei; pl. angarale, art. angaralele

angara s. f., art. angaraua, g.-d. art. angaralei; pl. angarale

angara (angarale), s. f. – 1. Obligație în bani sau zile de lucru. – 2. Greutate, problemă, necaz, belea. – 3. Pasăre de curte. – Var. angărie, angarie, angarea, hangara(le), angherie. – Mr. angărie. Ngr. ἀγγαρεία (Meyer 12; DAR), de unde și it. angheria, fr. angarie, sp. angaria, tc. angarya, alb. angherii, bg. angarija, pol. angarya. Sensul 3 este der. de la 2, în ciuda îndoielilor exprimate de DAR; cf. boală ca nume de vite.

angara, angarale s. f. necaz, belea