alămărie¹ sf [At: GALACTION, O. I, 261 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: alămar + -ie] 1-3 (Fabrică sau) atelier ori (prăvălie) de obiecte de alamă.

ALĂMĂRIE sf. 1 🔧 Atelier, prăvălie unde se lucrează sau se vînd alămuri ¶ 2 pl. = ALĂMURI [alămar].

ALĂMĂRIE, (1) alămării, s. f. 1. Fabrică, atelier sau prăvălie de obiecte de alamă. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte de alamă, alămuri. Negustorii au vîndut țesăturile... și alămăria lor. GALACTION, O. I 261.

ALĂMĂRIE, alămării, s. f. 1. Fabrică, atelier sau prăvălie de obiecte de alamă. 2. Obiecte de alamă; alămuri. – Din alămar + suf. -ie, (2) din alamă + suf. -(ă)rie.

alămărie f. fabrică sau prăvălie de alămuri.

alămăríe f. Fabrică saŭ prăvălie de alamă.

alămărie s. f., art. alămăria, g.-d. art. alămăriei; (ateliere, obiecte) pl. alămării, art. alămăriile (desp. -ri-i-)

alămărie s. f., art. alămăria, g.-d. art. alămăriei; (ateliere, obiecte) pl. alămării, art. alămăriile

alămărie (atelier, obiecte) s. f., art. alămăria, g.-d. art. alămăriei; (ateliere) pl. alămării, art. alămăriile